Haimo din Halberstadt

Haimo din Halberstadt a fost monah benedictin și episcop de Halberstadt, în Germania, între 840 și 853, și un scriitor cunoscut al vremii sale. A trecut la Domnul în martie 853.

Ca tânăr a intrat în mănăstirea din Fulda, unde a fost coleg de studii cu Rabanus Maurus. Împreună cu acesta a mers la mănăstirea Sfântul Martin din Tours, ca să învețe de la Alcuin, apoi s-⁠au întors la Fulda. Acolo Haimo a ajuns cancelarul mănăstirii. Se crede că a predat și teologia, dar nu există dovezi sigure.

La sfârșitul anului 840 a fost numit episcop de Halberstadt. Rabanus Maurus i-⁠a trimis atunci, ca îndrumare pentru slujirea arhierească, lucrarea sa De Universo. Haimo s-⁠a ținut departe de curtea regelui Ludovic Germanul, a predicat adesea și s-⁠a îngrijit doar de eparhia sa. Singura adunare publică la care a luat parte a fost Sinodul de la Mainz din 847.

A scris mai ales comentarii la Sfânta Scriptură, la Psalmi, la Isaia, la cei doisprezece proroci mici, la epistolele Sfântului Pavel și la Apocalipsă. Multe dintre ele reiau tâlcuirile Sfinților Părinți și se opresc la sensul moral și tainic al textului. Unele scrieri atribuite lui sunt de fapt ale lui Haimo din Auxerre.

Este cinstit ca sfânt în tradiția apuseană, pomenit la 27 martie; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.