Iacob de la Hamatura

Sfântul Iacob de la Hamatura a fost un monah din mănăstirea Adormirii Maicii Domnului de pe muntele Hamatura, în regiunea Koura din Liban, care ține de Patriarhia Antiohiei. Biserica îl pomenește la 13 octombrie, ca mucenic (în text arab, ca sfințit mucenic) al vremii stăpânirii mameluce.

Iacob și-⁠a început nevoința la sfârșitul secolului al XIII-⁠lea. Când mamelucii au dărâmat mănăstirea, el a statornicit viața monahală în jurul ruinelor și, cu timpul, a ridicat-⁠o din nou. Rugăciunea și rodnicia lui l-⁠au făcut cunoscut credincioșilor și au atras atenția mamelucilor, care au vrut să-⁠l facă să renunțe și să-⁠l aducă la islam. Pentru că a refuzat cu neclintire, l-⁠au târât, împreună cu unii monahi și mireni de la mănăstirea Sfântului Gheorghe din susul muntelui, la Tripoli, în nordul Libanului, și l-⁠au dat în mâna guvernatorului. Aproape un an a răbdat chinuri grele, fără să-⁠și lepede credința. La 13 octombrie a fost tăiat în cap, iar trupul i-⁠a fost ars, ca Biserica să nu-⁠l poată înmormânta ca pe un mucenic.

Sfântul a fost aproape uitat în vremea stăpânirii otomane, când s-⁠au pierdut multe cărți de slujbă și mărturii locale. Credincioșii și pelerinii mănăstirii au vorbit însă despre arătările și vindecările lui. Pomenirea lui din 13 octombrie a fost regăsită într-⁠un manuscris din mănăstirea Balamand (numărul 149), iar mănăstirea Hamatura l-⁠a prăznuit din nou, pentru prima dată, în vegherea din 13 octombrie 2002, cu slujba alcătuită de egumenul ei, arhimandritul Pandelimon. Este o cinstire locală, fără canonizare sinodală cunoscută din sursele consultate.