Iacob Leonovici

Sfântul Sfințit Mucenic Iacob Leonovici (1876-1937), preot din gubernia Smolensk, a slujit în biserica din satul Egorie (azi regiunea Tver). A fost de mai multe ori prigonit: la începutul anilor treizeci a fost osândit la doi ani de lagăr sub învinuirea absurdă de „ascundere de mărunțiș” (monede mărunte). În septembrie 1937 a fost arestat din nou, sub învinuirea de „activitate contrarevoluționară”. Troica NKVD l-⁠a osândit la moarte și a fost executat la 28 septembrie 1937 la Smolensk. A fost proslăvit în anul 2000.

Până în 1936, conducătorii statului sovietic înțeleseseră că după optsprezece ani de prigoană și teroare împotriva întregii populații, împotriva necredinței se mai împotrivea doar Biserica Rusă, care păstrase vreo douăzeci și cinci de mii de biserici, mii de preoți nevoitori și sute de mii de credincioși mireni nevoitori, care nu voiau să se lepede de credință în nici o împrejurare. Prigoanele, luarea averii, impozitele peste puteri, foametea, arestările, exilurile și lagărele cu muncă silnică nu le puteau frânge voința, ci îi întăreau în credință. Cu ei se putea face dreptate numai omorându-⁠i. În 1937 guvernul sovietic a trecut la nimicirea tuturor adversarilor adevărați și presupuși.

La 15 august 1937 NKVD a arestat psalmistul din satul Egoriev, raionul Bel, care a primit să confirme mărturiile impuse de anchetator despre preotul Iacob Leonovici, starostele bisericii și președintele comisiei de revizie din consiliul parohial. La 3 septembrie a fost arestat preotul, starostele bisericii Gheorghe Grigorievici Kozlov și paznicul Evdochim Nilovici Ivanov. Nici unul din arestați nu s-⁠a recunoscut vinovat, ba unii s-⁠au străduit să dovedească anchetei absurditatea învinuirilor. Președintele comisiei de revizie, Petru Nichiforovici Kozlov, fusese mereu sărac. Rămas orfan, de la nouă ani trăise la diferiți bogătași, cunoscând foamea și frigul. La optsprezece ani, în 1918, se înrolase voluntar în Armata Roșie, în care a rămas până în 1922. Apoi s-⁠a căsătorit cu o văduvă cu patru copii; în scurta lor viață împreună au mai avut copii. În 1934 soția a murit și Petru a rămas singur cu copiii mici. Cu toată slujba în Armata Roșie și faptul că a intrat printre primii de bunăvoie în colhoz, a rămas om adânc credincios și pentru aceasta a fost arestat.

Sfântul Iacob s-⁠a născut la 23 octombrie 1876 în satul Neelovo, ținutul Safonov, gubernia Smolensk, în familia paraclisierului Timotei Leonovici. A învățat la seminarul teologic, a fost hirotonit preot și a slujit în biserica din satul Nikolo-⁠Kremeanoe, ținutul Safonov. În prigoana de la începutul anilor treizeci, el și soția lui, Ana Ivanovna, au fost arestați pentru că, primind de la țărani monede mici de argint și de aramă pentru slujbele săvârșite, nu le-⁠au dat statului și astfel, după actul de acuzare, au contribuit la lipsa de mărunțiș, împiedicând dezvoltarea economică a statului sovietic. Preotul a fost osândit la doi ani în lagăre de muncă, iar soția, ținându-⁠se seama de vârsta ei înaintată (șaizeci de ani), la un an cu suspendare, cu probă de trei ani. După eliberare, părintele Iacob a început să slujească în biserica din satul Egorie, raionul Bel, regiunea Vest (azi regiunea Tver). În toamna lui 1937 a fost arestat din nou și închis în temnița din Smolensk. La 10 septembrie anchetatorul l-⁠a interogat. Întrebat de activitatea contrarevoluționară între oameni, a răspuns că nu a făcut așa ceva. Întrebat dacă la adunarea membrilor consiliului bisericesc ar fi făcut activitate contrarevoluționară, a răspuns că nu a făcut niciodată între acești oameni și că nu le-⁠a citit ziare. Întrebat dacă între credincioșii parohiei și locuitorii din jur a făcut agitație, vorbind despre pieirea puterii sovietice, despre foamete, despre desființarea colhozurilor, a răspuns că nu a spus nimănui așa ceva. Întrebat despre închiderea silnică a bisericilor și despre nimicirea religiei prin impozitele mari pe Biserică și pe cler, a răspuns că nu a spus asta niciodată.

La zece zile după interogatoriu, troica NKVD i-⁠a osândit la moarte pe preot și pe psalmist; starostele și paznicul au fost osândiți la opt ani, iar președintele comisiei de revizie la zece ani de lagăre. Preotul Iacob Leonovici a fost împușcat la 28 septembrie 1937, la ora patru după-⁠amiaza. A fost trecut în rândul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei la Sinodul arhieresc jubiliar din august 2000.

Este pomenit la 28 septembrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 8 august, în Soborul sfinților din Smolensk, și la 8 decembrie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai ținutului Smolensk (stil nou, a doua și a treia zi schimbătoare).