Iacov Sirianul

Cuviosul Iacov Sirianul a fost pustnic în Siria, în veacul al IV-⁠lea sau al V-⁠lea. Este pomenit la 27 februarie, în aceeași zi cu cuviosul Asclepiu.

Știrile despre viața lui le dă Teodoret al Cirului în capitolul douăzeci și cinci al cărții „Istoria celor iubitori de Dumnezeu”, dar ele sunt foarte puține. Iacov a fost urmaș și imitator al vieții lui Asclepiu. A ales viața de anahoret și a început să locuiască într-⁠o chilie lângă un sat numit Nimuza. Acolo a trăit în zăvorâre până la sfârșit.

Cu oamenii care veneau la el vorbea printr-⁠o mică deschizătură, săpată în zid în chip piezis, din care pricină nimeni nu-⁠l vedea. Iacov nu folosea niciodată focul și nici lumânarea. Doar de două ori, pentru Teodoret, pe care îl iubea și îl respecta, a deschis ușa și l-⁠a lăsat să intre. A trăit peste nouăzeci de ani.