Tit Ostașul

Cuviosul Tit Ostașul, numit și Tit de la Peșteri, a fost mai întâi ostaș, apoi monah la Mănăstirea Peșterilor din Kiev. Se crede că a trăit în secolul al XIV-⁠lea, dar despre viața lui de mirean nu se știe aproape nimic. Se pomenește la 27 februarie, în soborul Cuvioșilor Părinți ai Peșterilor Depărtate și în soborul tuturor Cuvioșilor Părinți ai Peșterilor; izvorul rus mai dă și 27 ianuarie, după Biserica greacă și Biserica Rusă din Străinătate. Datele sunt pe stil vechi (12 martie pe stil nou).

Viața

Patericul Peșterilor spune că Tit a fost mai întâi ostaș și s-⁠a deosebit prin curaj în lupta cu dușmanul. Într-⁠una din bătălii a fost rănit primejdios în cap cu sabia și aproape a murit. Puțin însănătoșit, a venit la Mănăstirea Peșterilor din Kiev și a fost primit între monahi. În Vieți este înfățișat ca un pustnic aspru, într-⁠o luptă continuă și stăruitoare cu trupul, adesea ispitit de cele lumești, dar răbdând cu tărie ispitele. Se spune că a plâns mult pentru păcatele lui și a primit de la Dumnezeu, încă din viață, vestea că i-⁠au fost iertate. Inscripția de pe mormântul lui spune că, rănit în război în cap, aproape de moarte, a lăsat armele, și că s-⁠a luptat bărbătește cu postul și rugăciunile împotriva vrăjmașilor nevăzuți. Troparul și condacul îl înfățișează ca pe un ostaș viteaz al lui Hristos, care a biruit „oștile nevăzute”, adică demonii. Timpul adormirii lui nu se știe cu precizie; se presupune că a viețuit în mănăstire în secolul al XIV-⁠lea și a murit la vârsta de patruzeci de ani, dar izvoarele nu dau nimic sigur.

Moaștele

Cercetarea moaștelor din 1982 a arătat în partea de sus a craniului, pe osul parietal stâng, o spărtură străbătută de 4 pe 1,5 cm, iar din rana aceasta pornește o linie de fractură vindecată, semn că lovitura nu i-⁠a adus moartea. Moaștele lui nestricate se odihnesc în Peșterile Depărtate, în fața celor ale sfântului Silvan Schimonahul și nu departe de biserica subterană a Bunei Vestiri. O părticică se află în catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Brooklyn (New York). Se pomenesc ajutoare, prin mijlocirea lui, împotriva vrăjitoriei.