Tit de la Peșteri

Cuviosul Tit de la Peșteri a fost preot și monah al Lavrei Peșterilor din Kiev, în secolul al XII-⁠lea, și a murit în jurul anului 1190. Este pomenit la 27 februarie (12 martie pe calendarul nou) și, după un izvor, la 11 octombrie, în soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate și în soborul tuturor cuvioșilor părinți din Peșteri. Moaștele lui se odihnesc în Peștera lui Antonie, în Peșterile Apropiate.

Povestea cu Evagrie

Teratourgima, scrisă de ieromonahul Atanasie Kalnofoiski, îl numește frate întru Hristos al Cuviosului Anastasie de la Peșteri. În Patericul de la Peșteri, în povestirea despre cei doi frați, preotul Tit și diaconul Evagrie, care au avut vrajbă între ei, din epistola episcopului Simon al Vladimirului și Suzdalului către monahul Policarp de la Peșteri, se spune că Tit era foarte prieten cu diaconul Evagrie, dar prietenia lor a trecut curând în vrajbă. Un izvor sârb spune că, atunci când unul cădea în biserică, celălalt se întorcea și ieșea afară, și că Tit a încercat de mai multe ori să se împace, dar în zadar.

După un timp Tit s-⁠a îmbolnăvit greu și, întins pe patul de moarte, l-⁠a chemat pe Evagrie, căutând împăcare. Evagrie a refuzat să vină și a clevetit și mai mult pe Tit. Atunci frații din Peșteri l-⁠au adus cu de-⁠a sila pe diacon la cel ce murea. În zadar a cerut Tit cu lacrimi iertare: l-⁠a rugat să-⁠l ierte pentru Domnul, fiindcă l-⁠a ocărât în mânia lui. Evagrie a rămas neînduplecat și a spus în fața tuturor că nici acum, nici în viitor nu-⁠l va ierta pe preot. Abia a rostit aceste cuvinte și diaconul a căzut mort, iar Tit s-⁠a însănătoșit. Când frații l-⁠au întrebat pe Tit ce s-⁠a întâmplat, a spus că, în boală, încă stăpânit de mânie, a văzut cum îngerii s-⁠au depărtat de el și au plâns cu amar pentru pierzarea sufletului lui, iar demonii se bucurau că are mânie împotriva fratelui. De aceea a început să-⁠i roage să meargă să ceară iertare de la Evagrie. Când l-⁠au adus și el s-⁠a închinat lui, iar acela s-⁠a întors, a văzut un înger fără milă care a lovit pe Evagrie cu o suliță de foc și acesta a căzut fără suflare. Același înger i-⁠a dat atunci mâna lui Tit, l-⁠a ridicat și s-⁠a sculat sănătos. După un alt izvor, demonii zburau în jurul lui până când a iertat pe Evagrie, iar după ce l-⁠a iertat, demonii au fugit și au năvălit asupra lui Evagrie, iar pe el l-⁠au înconjurat îngerii lui Dumnezeu.

Povestirea este o pildă care cheamă la nemânie, la dragoste creștină și la iertarea păcatelor față de vrăjmașii noștri. După un izvor ucrainean, după aceasta Tit și-⁠a înmulțit nevoințele și a ajuns făcător de minuni. Cuviosul a murit în jurul anului 1190. Moaștele lui, în Peșterile Apropiate, sunt arătate de hărți din 1638, care pomenesc și rangul lui de preot.