Ilarion din Melitene

Sfântul Mucenic Ilarion din Melitene este numit în calendar între cei care au pătimit la Melitene împreună cu Sfântul Mucenic Ieron. Textul pe care ne sprijinim povestește întâmplarea lui Ieron și a tovarășilor lui și nu spune nimic anume despre Ilarion; de aceea redăm pe scurt povestea grupului.

Ieron, născut în Tiana din Capadocia, s-⁠a opus ostașilor trimiși de dregătorul Lisie să-⁠l ia în oaste în vremea lui Dioclețian și Maximian. Alungându-⁠i, s-⁠a ascuns apoi cu optsprezece creștini într-⁠o peșteră, dar prietenul său Chiriac l-⁠a îndemnat cu blândețe să iasă și l-⁠a dus acasă, la mama lui, o văduvă bătrână și oarbă. Plecând spre Melitene, a vorbit tovarășilor despre singura comoară adevărată, cea din ceruri, iar noaptea i s-⁠a arătat un bărbat în veșminte albe, vestindu-⁠i că merge pe calea cea dreaptă.

La Melitene a fost închis cu alți treizeci și trei de creștini. Le-⁠a spus că nu trebuie să se supună, ci să aducă lui Dumnezeu jertfă de laudă. În fața lui Lisie, toți au mărturisit că se închină Făcătorului cerului și al pământului. Lui Ieron i s-⁠a tăiat mâna, iar rudenia sa Victor a ieșit din temniță prin mită și a murit curând. Ieron și-⁠a lăsat apoi testamentul: averea surorii și mamei, și mâna tăiată, mamei. A cincea zi toți au fost bătuți cu nuiele și osândiți la moarte prin sabie; mergeau spre execuție cântând psalmul „Fericiți cei fără prihană în cale”. După tăierea capetelor, un bogat creștin, Hrisafie, a răscumpărat capul lui Ieron pe greutatea lui în aur și a zidit mai târziu o biserică la locul muceniciei; rudele Antonie și Matronian au dus mâna la mama sfântului. Sfinții sunt pomeniți la 20 noiembrie (stil nou).