Ilarion Soloviov

Sfântul Sfințit Mucenic Ilarion Soloviov, preot, s-⁠a născut în 1868 în satul Kavelino din ținutul Dmitriev, gubernia Orel, în familia lui Maxim Soloviov. Din viața acestui preot care a pătimit pentru Hristos ne este cunoscută numai vremea arestărilor și exilurilor, adică tocmai mucenicia lui. Prima dată părintele Ilarion a fost arestat în 1931, după care sentința a fost exilul în Kazahstan; slujitorul prigonit al Bisericii a ajuns să-⁠și ispășească pedeapsa în așezarea Maikuduk din regiunea Karaganda.

Despre viața părintelui Ilarion în exil aflăm din dosarul de anchetă: „... locuind în așezarea Maikuduk din regiunea Karaganda, Soloviov a continuat să facă lucrarea de slujitor al altarului, săvârșind acasă botezuri, înmormântări și slujbe de sărbătoare”. Dosarul a fost întocmit pentru a doua arestare, făcută de autorități în decembrie 1937. Cum se făcea de obicei atunci, au fost aduși martori mincinoși, ale căror mărturii se reflectă în învinuire: „pentru propaganda antisovietică, constând în scrierea unui slogan contrarevoluționar cu ajutorul unuia dintre școlarii așezării”. După toate acestea dosarul constată: „preotul Ilarion Soloviov a fost arestat și osândit”.

În decembrie 1937 troica de pe lângă UNKVD al regiunii Karaganda l-⁠a osândit pe preotul Ilarion Soloviov la pedeapsa supremă, moartea prin împușcare. Sentința a fost executată la 8 decembrie.

Este pomenit la 8 decembrie și la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (stil nou, zi schimbătoare).