Ildefons de Toledo

Sfântul Ierarh Ildefons de Toledo s-⁠a născut în jurul zilei de 8 decembrie 607 la Toledo, într-⁠o familie vizigotă de seamă, și a adormit la 23 ianuarie 667. A fost arhiepiscop al Toledo din 657 (după alții, 658) și unul dintre Părinții Bisericii din Spania, un cărturar și un teolog. Numele lui got era Hildefuns.

Unchiul său, Eugeniu, care a ajuns mai târziu episcop al Toledo, a început să-⁠l învețe cartea. În jurul anului 632 episcopul Eladiu l-⁠a hirotonit diacon, dar Ildefons, împotriva planurilor familiei, a ales să se facă monah la mănăstirea Agali, din afara cetății. Fiind încă simplu monah, a întemeiat și a înzestrat o mănăstire de maici. În 650 a fost ales egumen al mănăstirii Agali. Regele Recesvind l-⁠a silit să primească scaunul arhiepiscopal, după cum s-⁠a plâns mai târziu ucenicului și urmașului său, Quiricus de Barcelona, căruia i-⁠a dedicat lucrarea despre fecioria pururea a Maicii Domnului (De perpetua virginitate).

La sfârșitul veacului al VIII-⁠lea, Cixila, arhiepiscop al Toledo, a înfrumusețat povestea vieții lui. După el, într-⁠o zi, pe când se ruga înaintea moaștelor Sfintei Leocadia, mucenița s-⁠a ridicat din mormânt și i-⁠a mulțumit pentru evlavia față de Maica Domnului. La 18 decembrie 665, Preacurata i s-⁠ar fi arătat și i-⁠ar fi dăruit o odăjdie preoțească, ca răsplată pentru râvna cu care Îi slujise. Un sinod din Toledo a hotărât ca 18 decembrie să fie prăznuit ca sărbătoare a Maicii Domnului în amintirea acestei vedenii.

A fost îngropat în biserica Santa Leocadia din Toledo; în vremea războaielor, moaștele au fost mutate la Zamora, unde se păstrează în biserica Sfinții Petru și Ildefons. Este ocrotitor al Toledo, al Zamorei și al altor localități. Este pomenit la 23 ianuarie, după calendarul apusean (stil nou). Este sfânt al Bisericii nedespărțite.