Ilie Viatlin

Sfântul Cuvios Mucenic Ilie Viatlin, ieromonah, s-⁠a născut la 24 februarie 1867 în satul Karinskoe, ținutul Aleksandrov, gubernia Vladimir, în familia țăranului Ivan Viatlin, care și-⁠a crescut fiul în credință și cucernicie. La maturitate s-⁠a căsătorit, iar în 1892 le-⁠a venit pe lume fiul Pavel. Ilie Ivanovici a lucrat multă vreme ca țesător la o fabrică de țesături din Aleksandrov și a slujit în biserică. Când fiul a crescut, a murit soția lui. În 1920 a intrat în pustia Lukianova a Nașterii Maicii Domnului, la doisprezece kilometri de Aleksandrov, unde a fost tuns în monahism. Pentru el, mântuirea, rugăciunea și credința erau mai presus de toate și nu părea să-⁠i pese că începuse revoluția și prigoana împotriva Bisericii.

În 1932 obștea monahală a fost nimicită de puterea fără Dumnezeu. Monahul Ilie a fost hirotonit ieromonah și a slujit la una dintre bisericile din Aleksandrov. În vara anului 1937 bisericile din oraș au fost închise, iar preoții arestați. Părintele Ilie n-⁠a fost atunci arestat, probabil pentru că NKVD l-⁠a socotit prea bătrân. La 27 iunie 1937 s-⁠a stabilit în satul Eremeevo, raionul Istra, regiunea Moscova, și a slujit la biserica Înălțării Domnului. Valul arestărilor nu a ocolit nici acest sat.

La 12 februarie 1938 sfatul sătesc a dat NKVD o adeverință potrivit căreia preotul Ilie Viatlin este prin poziția socială un om străin, necrede în puterea sovietică și, în timpul slujbelor, abate unele colhoznice de la munca din colhoz. La 16 și 20 februarie au fost interogați locuitorii satului, între ei și gazda la care locuia preotul, dar n-⁠au putut spune nimic care să-⁠l învinuiască, fiindcă îl cunoșteau puțin, locuind pe acolo de mai puțin de un an. La 20 februarie împuternicitul local al NKVD a trimis un raport prin care cerea arestarea lui. La 25 februarie s-⁠a întocmit adeverința de arestare, care îl citează pe preot spunând că puterea sovietică i-⁠a gonit pe toți țăranii în colhoz și îi chinuiește, iar pe preoți i-⁠a sugrumat de tot, și că aici bolșevicii nu-⁠i iau, dar acolo unde slujise înainte au luat pe toți.

La 28 februarie 1938 a fost arestat, iar la 1 martie interogat. Anchetatorul l-⁠a întrebat ce l-⁠a făcut să devină monah în 1920 și apoi preot. Părintele a răspuns: convingerile religioase și faptul că avea atunci deja cincizeci de ani. I s-⁠a pus în față că ar fi spus că fasciștii vor învinge Spania și apoi se vor ocupa de bolșevici și că țăranii merg mai puțin la biserică din cauza agitației bolșevicilor. El a răspuns că, fiind un om hotărât în credință, nu-⁠i place politica puterii sovietice, care agită împotriva religiei, și că a spus într-⁠adevăr enoriașilor că puterea sovietică a sugrumat religia și pe preoți și că țăranii în colhozuri sunt chinuiți și împiedicați să creadă în Dumnezeu. Despre fasciști, a spus că nu a vorbit niciodată și nici nu înțelege cine sunt.

După interogatoriu, așteptând sentința, a fost închis la Volokolamsk. La 2 martie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte și a fost dus la închisoarea Taganka din Moscova. Ieromonahul Ilie Viatlin a fost împușcat la 5 aprilie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul de la Butovo. Biserica îl pomenește la 5 aprilie, în ziua morții, în stil nou, precum și la 6 iulie, în Soborul sfinților din Vladimir, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo și ale sfinților Moscovei.