Macarie de Orenburg

Sfântul Preot Mucenic Macarie Fiodorovici Cvitchin a fost protoiereu în eparhia Orenburg. A refuzat să renunțe la credință și la preoție, a fost arestat în ianuarie 1931 și împușcat în Duminica Floriilor, la 5 aprilie 1931. Biserica Ortodoxă Rusă l-⁠a proslăvit ca preot mucenic în anul 2000.

Copilăria și preoția

S-⁠a născut la 23 iulie 1882 în familia ortodoxă de târgoveți din Orsk a lui Fiodor Semionovici și Ecaterinei Alexeevna. Avea trei surori și un frate. Din copilărie a fost foarte credincios, mergea des la biserică, citea și cânta în strană. A absolvit gimnaziul de învățători și a fost șapte ani învățător la școala parohială, iar în 1905 a absolvit seminarul din Orenburg. În 1904 s-⁠a căsătorit cu Eufrosina Kondratievna Beznosova și au avut cinci copii.

În 1907 episcopul Ioachim al Orenburgului l-⁠a numit citeț la biserica Alexandr Nevski din Novo-⁠Alexandrovka. A fost misionar activ în ținut și membru al societății misionare eparhiale. La 4 februarie 1913 a fost hirotonit diacon de episcopul Teodosie și trimis în satul Berdeaș. A slujit apoi în mai multe localități ale eparhiei, iar puțin înainte de revoluția din 1917 a fost hirotonit preot. Între 1918 și 1920 a slujit la Novo-⁠Troițk, apoi în Verhnaia Pavlovka și, din 1920, în satul Pervaia Alexandrovka, într-⁠o casă de rugăciune. În 1924 enoriașii au ridicat acolo o mică biserică de lemn, închisă în 1925.

În toamna lui 1925, episcopul Iacov al Orenburgului l-⁠a numit al doilea preot la biserica Sfântul Serafim de Sarov din Forștadt, suburbia Orenburgului. A fost chemat acolo ca un mare adversar al Bisericii Vii, cunoscut pentru neclintirea sa în apărarea Ortodoxiei.

Anii prigoanei

Când mitropolitul Serghie a dat la 16 (29) iulie 1927 declarația sa, în care afirma că în Uniunea Sovietică nu există persecuție, preoții din eparhia Orenburg s-⁠au depărtat de el. Văzând însă zădărnicia opoziției în fața unor prigoane tot mai nemiloase, au încetat să-⁠i critice acțiunile. Adunarea enoriașilor și-⁠a arătat încrederea în părintele Macarie și l-⁠a păstrat ca staroste al bisericii Sfântul Serafim. Pentru aceasta, autoritățile au pus comunității impozite uriașe, apoi au început să ia vasele sfinte, ferecăturile de aur și argint ale icoanelor și Evangheliilor, drept plată a impozitului.

Ateii i-⁠au propus părintelui Macarie să se lepede de Dumnezeu și de preoție prin ziarul regional și să recunoască drept „obscurantism” credința, promițându-⁠i în schimb un post de învățător sau chiar de director de școală. El a refuzat categoric, spunând că nu se teme de moarte, că își lasă copiii în voia lui Dumnezeu, dar că făgăduința dată lui Dumnezeu n-⁠o va încălca niciodată. Toți copiii lui au crescut credincioși. În 1930 biserica a fost închisă sub pretextul neplății impozitelor, iar episcopul l-⁠a binecuvântat să slujească la biserica Sfântul Nicolae din Forștadt. În același an i-⁠au fost retrase drepturile civile. Familia, cu patru copii, trăia într-⁠o baie veche adaptată pentru locuit și se hrănea din pâinea și cartofii aduși pe ascuns de enoriași.

Arestarea și mucenicia

În anii 1929-1930, OGPU a arestat mii de credincioși care nu recunoșteau politica mitropolitului Serghie. În ianuarie 1931, în regiunea Orenburg au fost arestate 157 de persoane: nouă preoți, douăzeci și șapte de monahi și o sută douăzeci și unu de mireni. Printre ele s-⁠a numărat și părintele Macarie. În noaptea de 21 spre 22 ianuarie 1931 au venit securiștii la el, iar percheziția a durat de la miezul nopții până la patru dimineața.

Era învinuit că nu cununa pe cei care obținuseră divorțul civil și se căsătoriseră din nou, socotind aceste căsătorii adulter, și că la slujbe pomenea numai pe locțiitorul de mitropolit Petru. La 23 ianuarie, la interogatoriu, a răspuns că nu cununase divorțați, fiindcă socotea acest lucru împotriva Sfintei Scripturi, iar în ce privește nepomenirea mitropolitului Serghie nu avea păreri hotărâte și nu intenționase să rupă legătura de rugăciune și canonică cu el. Pe 6 martie ancheta a fost încheiată. Toți arestații au fost învinuiți că ar fi alcătuit o organizație religioasă contrarevoluționară unică, numită „Cei Adevărați”.

La 26 martie 1931, troica OGPU a condamnat acuzații la diferite pedepse, iar treizeci și șase la moarte. Trei au fost împușcați în noaptea de 31 martie. Prin hotărârea troicii din 31 martie, părintele Macarie Fiodorovici Cvitchin și alte 32 de persoane au fost condamnați la moarte. În Duminica Floriilor, 5 aprilie 1931, la ora 4 și 25, toți au fost împușcați. Trupurile au fost duse pe ascuns și îngropate într-⁠o groapă comună necunoscută. În 2020 s-⁠a stabilit locul înmormântării sale, la vechiul cimitir al orașului Orenburg.

Reabilitarea și cinstirea

La 2 noiembrie 1989 a fost reabilitat postum de procuratura regiunii Orenburg. În 1981 Sinodul episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate l-⁠a numărat între Noii Mucenici ai Rusiei, iar în 13-16 august 2000 Sinodul arhieresc jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a proslăvit ca preot mucenic. Icoana lui a fost zugrăvită în 1984 la mănăstirea Sfânta Treime de arhimandritul Ciprian. Este pomenit la 5 aprilie, ziua mucenicească, și în soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei.