Ioan Cestnov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Cestnov, preot, s-⁠a născut la 30 ianuarie 1874 în satul Zaponorie, ținutul Bogorodsk, gubernia Moscova, în familia preotului Petru Cestnov. A fost împușcat la 13 decembrie 1937. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei prin hotărârea Sfântului Sinod din 17 iulie 2002.

Slujirea

În 1904, după al patrulea an al Seminarului din Moscova, Ivan Cestnov a cerut să fie dat afară și a trecut examenul de învățător la școala bisericească. La 29 iunie 1904 a fost numit psalt la biserica Semnului din Amerevo, iar în 1905 a fost hirotesit citeț. În 1907 a fost mutat psalt la biserica Înălțării Sfintei Cruci din Novoe, pe Volga. În 1908 a fost hirotonit diacon și rânduit de mitropolitul Vladimir al Moscovei la biserica de cimitir a Învierii din Podolsk; din 1910 a fost și învățător de religie la școlile de băieți și fete. Pentru osârdia sa, de Paștile anului 1919 a primit binecuvântarea Patriarhului. În 1920 a fost hirotonit preot și mitropolitul Eusebiu (Nikolski) al Krutițului l-⁠a rânduit la biserica Semnului din Zaharino, apoi, la 3 ianuarie 1921, din nou la biserica de cimitir a Învierii din Podolsk. La sfârșitul lui decembrie 1928 a fost trimis la biserica Sfântului Arhanghel Mihail din Vertlinskoe, unde a fost arestat prima oară, în 1929, și eliberat după cinci săptămâni și jumătate. În februarie 1930 i s-⁠a confiscat vaca și o parte din avere pentru impozite neplătite. La 24 ianuarie 1930 a fost mutat la biserica Adormirii din Gjel.

Prigoana

La începutul anului 1930 puterea a vrut să ia clopotele bisericii din Gjel, iar parohul Alexandru Vinogradov a încercat să împiedice. Femeile credincioase s-⁠au opus la adunarea satului. În octombrie 1930 anchetatorul OGPU a interogat martori mincinoși, iar diaconul Solertovski, care slujea în aceeași biserică, a confirmat, citând cuvântul părintelui că, în ciuda prigoanei, credința ortodoxă nu se va stinge și va birui. La 31 octombrie 1930 părintele Ioan a fost arestat, iar la 1 noiembrie interogat. A răspuns că orice putere vine de la Dumnezeu, că Dumnezeu trimite puterea în pedeapsa păcatelor, că sufletul omului se întunecă pentru o vreme, ca pulberea, dar apoi omul se poate face credincios, ca Pavel, fost prigonitor. A recunoscut că și-⁠a spus gândul când l-⁠au întrebat credincioșii, dar nu a început el vreodată discuția, și nu s-⁠a recunoscut vinovat de chemări la zădărnicirea recoltei. Troica OGPU l-⁠a condamnat la 22 noiembrie 1930 la trei ani de surghiun în Kazahstan.

După surghiun nu avea voie să locuiască la o sută de kilometri de Moscova, așa că s-⁠a stabilit la Mojaisk, unde a fost rânduit la biserica Înălțării. În 1934, cu ajutorul înnoitorilor, autoritățile au vrut s-⁠o închidă. Comunitatea a scris o plângere la 21 august 1934, povestind cum în mai 1933 a fost înregistrat un preot înnoitor, care a vândut lucruri din biserică și a dispărut; urmașul lui a murit de băutură și foame, a fost găsit mort de o săptămână; iar al treilea preot, Maximov, a plecat la Moscova cu cheile. Credincioșii și-⁠au ales preot, l-⁠au înregistrat la 11 iulie, dar după câteva slujbe înnoitorii au cerut să fie sigilată biserica. Autoritățile n-⁠au dat-⁠o credincioșilor.

Părintele a cerut să fie numit în altă parohie. Deoarece multe biserici erau închise, mulți preoți rămăseseră fără loc, iar el nu putea fi înregistrat la o sută de kilometri de Moscova, i s-⁠a sugerat să ceară arhiereilor din eparhiile vecine. În octombrie 1934 a cerut arhiepiscopului Vasian (Piatnițki) al Tambovului, iar în februarie 1935 a primit răspunsul că numărul parohiilor scade, iar al clericilor fără loc crește. Arhiepiscopul Tadeu (Uspenski) al Tverului i-⁠a răspuns la 1 martie 1935 că nu sunt locuri libere. La 10 martie 1935 a fost numit la biserica Sfântului Arhanghel Mihail din Taldom. De Paști autoritățile i-⁠au interzis să meargă cu molifte pe la casele credincioșilor. În prima zi de Paști a mers la ceai la starostele Volkov, unde era și Agentov, care făcea lumânări pentru parohie. La 19 mai 1935 Agentov a mărturisit, într-⁠un interogatoriu, că Cestnov a spus că, dacă poporul rus ar ține cu tărie la credința ortodoxă și la patriotism, puterea nu ar îndrăzni să aresteze nici un preot, fiindcă poporul ar apăra clerul, și a mai vorbit despre războiul pe care îl vedea apropiindu-⁠se. În aceeași zi părintele a fost arestat. Pe verso-⁠ul mandatului a scris că refuză să semneze, fiindcă nu se recunoaște vinovat. La anchetă a spus că a vorbit doar de pierderea duhului creștin și că în spovedanii îi îndemna pe credincioși să-⁠și apere sufletul de necredință și le spunea părinților să-⁠și crească copiii în frică de Dumnezeu, învățându-⁠i rugăciuni până la cincisprezece ani. Un enoriaș, probabil pus să-⁠l urmărească, a confirmat, la o confruntare din 21 mai, acuzațiile. Pe părinte l-⁠au dus la Butârka. La 8 iunie 1935 troica NKVD l-⁠a condamnat la trei ani de surghiun în Kazahstan.

Mucenicia

Pedeapsa a ispășit-⁠o la stația Ciu din raionul Ciu, RSS Kazahă. La 23 noiembrie 1937 a fost arestat de secția raională NKVD Ciu. La interogatoriu a spus că în surghiun nu a făcut nici o activitate antisovietică. La 4 decembrie s-⁠a întocmit actul de acuzare, potrivit căruia „Cestnov, ispășind surghiunul în raionul Ciu, săvârșea ilegal rânduieli religioase și făcea agitație antisovietică printre locuitori”. La 10 decembrie troica UNKVD a regiunii Alma-⁠Ata l-⁠a condamnat la moarte. Preotul Ioan Cestnov a fost împușcat la 13 decembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Biserica îl pomenește la 13 decembrie, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici și ale sfinților Moscovei.