Ioan de Kazan

Sfântul Mucenic Ioan de la Kazan a fost un creștin rus din Nijni Novgorod, luat rob de tătari în tinerețe și ucis pentru credința în Hristos la Kazan, în hanatul Kazanului, la 24 ianuarie 1529. Pomenirea lui este la 24 ianuarie (6 februarie după calendarul nou), ziua mutării sale la Domnul, și în Soborul sfinților de la Kazan. Viața lui, un text din veacul al XVI-⁠lea scris cel mai târziu în anii 1550, este izvorul principal despre el. A rămas în amintirea Bisericii Kazanului ca unul dintre primii mucenici ai orașului.

Robia la Kazan

Despre Ioan de la Kazan se știe că era originar din Nijni Novgorod. În vremea domniei marelui cneaz al Moscovei Vasili Ivanovici (adesea se dă anul 1505), tătarii din Kazan au atacat Nijni Novgorod. Mulți locuitori au fost luați prizonieri și duși la Kazan. Între ei era un tânăr temător de Dumnezeu și cucernic, pe nume Ioan. La împărțirea prizonierilor a ajuns la o rudă a hanului („unchiul țarului”), un „cneaz” numit Aley-⁠Șpur (în alte izvoare Aley-⁠Șnur sau Aley-⁠Șkur). Cercetătoarea R. P. Dmitrieva a arătat că din cronicile rusești se cunoaște numele „cneazului Ali-⁠Șukur”, al cărui fiu a fost ucis la Kazan în 1531. Din viața lui s-⁠a păstrat înfățișarea: „tânăr, roșcat, cu barbă mică”.

Fiind tânăr, fusese bine învățat în credința creștină și primise o educație frumoasă acasă. Era deprins să țină cu strictețe cerințele credinței creștine, postea, nu iubea trândăvia și își petrecea tot timpul în muncă și rugăciune. Pentru hărnicia aceasta, Aley-⁠Șpur l-⁠a făcut slujitorul lui personal. Ioan își îndeplinea cu sârguință îndatoririle și răbda cu stăruință robia, în ciuda batjocurilor musulmanilor. Nădăjduind în mila lui Dumnezeu, își petrecea nopțile în rugăciune.

Mucenicia

Prețuindu-⁠l ca slujitor, Aley-⁠Șpur a vrut să-⁠l facă să treacă la islam. Dar Ioan, blând, ascultător în toate și sârguincios, a spus ferm că mărturisește Domn și Dumnezeu pe Iisus Hristos. Nici dezmierdările, nici amenințările nu l-⁠au clintit. A spus cu îndrăzneală lui Aley-⁠Șpur că este creștin și că nimic nu-⁠l va face să-⁠și schimbe convingerile. Nici chinurile la care a fost supus ca să se lepede de Hristos nu au dat rezultat. Nu numai că apăra cu putere credința creștină, ci osândea și învățătura mincinoasă a lui Mahomed. Văzând, pe de o parte, zădărnicia încercărilor lui de a-⁠l întoarce la islam, și, pe de alta, tăria cu care mucenicul îl mărturisea pe Hristos deschis și îl numea pe Mahomed mincinos, Aley-⁠Șpur, mânios, a poruncit în 1529 să fie ucis Ioan, care îi slujise cu credință.

Lui Ioan i-⁠au legat mâinile cu o curea și l-⁠au scos din oraș, pe un munte din apropiere, unde urma să i se taie capul. Chinuindu-⁠l, călăii i-⁠au făcut multe răni și i-⁠au străpuns pântecele cu sabia. În cele din urmă au hotărât să-⁠i taie capul, dar lovitura a fost nereușită: i-⁠au tăiat doar gâtul, iar el a căzut leșinat, șiroind de sânge. Chinuitorii, socotindu-⁠l mort, s-⁠au întors în oraș. Viețile mărturisesc că în ziua aceea era un ger puternic. Mai multe ore Ioan a zăcut fără simțire și abia seara târziu și-⁠a revenit.

Dumnezeu, voind să-⁠și preamărească mucenicul, i-⁠a dat destulă putere să se ridice: mâinile i s-⁠au dezlegat singure, și, făcându-⁠și semnul crucii și sprijinindu-⁠și capul cu mâinile, a pornit spre oraș, la boierii marelui cneaz al Moscovei care locuiau acolo. Ajuns la boieri târziu, în noapte, Ioan le-⁠a povestit chinurile pe care le îndurase de la musulmani. Rănile erau de moarte. Simțind sfârșitul aproape, a cerut preotului care se afla la boieri să-⁠l împărtășească cu Sfintele Taine ale lui Hristos. După ce s-⁠a împărtășit, și-⁠a petrecut restul nopții fără somn, în rugăciune, iar dimineața, la răsăritul soarelui, și-⁠a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Trupul mucenicului a fost îngropat pe ascuns „în vechiul cimitir rusesc” din apropiere de Kazan, probabil în locul în care se află azi mănăstirea Adormirii Maicii Domnului de la Zilant.

Cinstirea

În 1592 primul mitropolit al Kazanului, Ermoghen (mai târziu patriarh al Moscovei), i-⁠a scris patriarhului Iov că la Kazan nu se face o pomenire anume a ostașilor ortodocși care și-⁠au dat viața pentru credință și patrie lângă Kazan, și a cerut să se stabilească o zi de pomenire. În același timp a vestit despre trei mucenici care au pătimit la Kazan pentru credința în Hristos: unul rus, Ioan („Ivan cel Nou”), din Nijni Novgorod, luat rob de tătari, și doi, Ștefan și Petru, tătari botezați de curând, care au murit pentru credință din mâna foștilor lor co-⁠religionari. Sfântul își exprima părerea de rău că mucenicii nu erau trecuți în sinodicul care se citește în Duminica Ortodoxiei și că nu li se cânta „veșnica pomenire”.

Ca răspuns, patriarhul Iov a trimis un decret prin care se poruncea „ca pentru toți ostașii ortodocși uciși lângă Kazan și în hotarele kazaniene să se facă parastas la Kazan și în toată mitropolia Kazanului sâmbăta de după Acoperământul Maicii Domnului și să fie înscriși în sinodicul cel mare citit în Duminica Ortodoxiei”. Același sinodic urma să-⁠i cuprindă și pe cei trei mucenici kazaniști, iar ziua de pomenire a lor a fost lăsată pe seama mitropolitului Ermoghen. Acesta a vestit în eparhia lui decretul patriarhal, adăugând că în toate bisericile și mănăstirile să se slujească Liturghii și parastase pentru cei trei mucenici de la Kazan și să fie pomeniți la litii și la Liturghii în ziua de 24 ianuarie, ziua morții mucenicești a lui Ioan de la Kazan. Astfel, prin stăruința mitropolitului Ermoghen a început slăvirea în toată Biserica a primilor mucenici kazaniști, între care Ioan.

Sfântul Mucenic Ioan a fost cinstit în mănăstirea Adormirii de la Zilant în toată existența ei. Viețuitoarele mănăstirii îl cinstesc cu evlavie și nu încep nicio lucrare însemnată fără rugăciune către el. Până la nimicirea mănăstirii, în biserica Adormirii se afla o icoană cinstită a sfântului, în întreaga lui statură, care a dispărut la jefuirea mănăstirii. În 2005 surorile au refăcut o copie după acea icoană, care se păstrează și azi în biserica mare a mănăstirii. În 2006 eparhia Kazanului și a Tatarstanului a tipărit, din inițiativa surorilor, broșura „Sfântul Mucenic Ioan de la Kazan”, cu viața și un acatist al lui.