Xenia din Roma

Sfânta Cuvioasă Xenia din Roma (Xenia din Milas), în lume Evsevia, a fost diaconiță în mănăstirea din Milas (Mylasa), în Caria, în veacul al V-⁠lea (după unele izvoare a adormit în 450, după altele nu mai târziu de 457). Se pomenește la 24 ianuarie.

Fuga din Roma

S-⁠a născut într-⁠o familie nobilă din Roma, unica fiică a unui senator bogat, și i s-⁠a pus numele Evsevia. Din tinerețe a fost foarte cucernică și voia să-⁠și închine viața lui Dumnezeu. Părinții ei însă pregătiseră pentru ea alt viitor: îi găsiseră un mire și plănuiseră o nuntă strălucită. Ca să scape de căsătorie, fata a fugit pe ascuns din casa părinților, împreună cu două slujnice credincioase (după izvoare, îmbrăcată în haine bărbătești). Au ajuns cu corabia pe insula Cos, aproape de Halicarnas, și s-⁠au oprit la marginea așezării. Atunci Evsevia și-⁠a schimbat numele în Xenia, care înseamnă „străină”, „călătoare”. Dorea să se ascundă într-⁠un loc pustiu, ca să nu o descopere părinții ei. După Viața Sfinților a Sfântului Dimitrie al Rostovului, ea le-⁠a spus slujnicelor: „Vă rog, pentru Domnul, surorile mele, să păstrăm taina noastră, să nu spunem nimănui de patria noastră și de gândurile noastre, de ce am plecat din casă și cum ne numim, ca să nu mă găsească părinții mei căutându-⁠mă după numele meu și după patria de unde am plecat. Dacă va întreba cineva numele meu, spuneți că mă numesc Xenia, adică străină. Căci, precum vedeți, călătoresc, lăsând casa și părinții pentru Dumnezeu. Și de acum nici voi să nu mă mai numiți Evsevia, ci Xenia, căci nu am aici loc de ședere, ci călătoresc în viața aceasta împreună cu voi, purtând grijă de cele viitoare.”

La Milas

Pe insulă au întâlnit pe preotul Pavel, egumenul mănăstirii Sfântului Apostol Andrei din orașul Milas, care a devenit părintele duhovnicesc al Xeniei și al celor două slujnice. Din Cos au plecat spre Milas, unde Xenia, cu mijloace luate din casa ei, a cumpărat o bucată de pământ și a ridicat o biserică în numele întâiului mucenic Ștefan (după alt izvor, a cumpărat o căsuță pe care a făcut-⁠o mănăstire). Curând s-⁠a strâns în jurul ei o obște monahală, de femei care voiau să ducă viață călugărească. Pavel a tuns-⁠o monahie, iar când duhovnicul ei a fost pus episcop al Milasului, a hirotonit-⁠o diaconiță. Se scrie despre ea că „ajuta pe toți: pentru cei lipsiți era binefăcătoare, pentru cei întristați, mângâietoare, pentru păcătoși, călăuză spre pocăință”, și avea adâncă smerenie, socotindu-⁠se cea mai rea și mai păcătoasă dintre toți.

După povestirea Vieții, ducea viață aspră, înfrânându-⁠se de la toate. Se spune că demonii se temeau de înfrânarea ei și fugeau, biruiți de postul și nevoințele ei, neîndrăznind să se apropie. Mânca la două sau trei zile o dată, iar de multe ori toată săptămâna rămânea fără hrană; când venea vremea să mănânce, nu lua nici verdețuri, nici fasole, nici vin, nici untdelemn, nici legume de grădină, nici altă mâncare hrănitoare, ci doar puțină pâine udată cu lacrimile ei. Lua cenușă din cădelniță și o presăra pe pâine; aceasta o făcea în toți anii vieții ei. Slabă ca femeie, avea totuși răbdare bărbătească în post, rugăciune și priveghere; adesea stătea toată noaptea la rugăciune, era îmbrăcată mai sărăcăcios decât toate surorile. Se spune că și-⁠a prevăzut propria moarte. Când i-⁠a venit sfârșitul, și-⁠a luat rămas bun de la surori și a rămas multă vreme singură în biserică, rugându-⁠se înaintea crucii.

Adormirea

Xenia a adormit în a doua jumătate a veacului al V-⁠lea și a fost îngropată la intrarea orașului, într-⁠un loc ales de ea însăși. Neamul ei nobil l-⁠a descoperit una dintre slujnice înainte de moartea ei. Se povestește că, la înmormântarea ei, un semn minunat s-⁠a arătat deasupra mănăstirii: o cunună luminoasă de stele în jurul unei cruci strălucitoare, mai luminoasă decât soarele, care a însoțit alaiul de înmormântare până la locul îngropării. De la moaștele ei mulți bolnavi s-⁠au vindecat; lângă mormânt s-⁠au petrecut multe vindecări minunate. Slujnicile ei au urmat în toate pilda stareței lor și, când au murit, au fost îngropate, după dorința lor, la picioarele fericitei Xenia.

Cinstirea

Xenia din Roma a fost ocrotitoarea cerească a prințesei Xenia Godunova, de unde cinstirea ei în Rusia, la hotarul veacurilor al XVI-⁠lea și al XVII-⁠lea. O icoană făcătoare de minuni, din mozaic, a Cuvioasei Xenia din Milas împodobește peretele altarului capelei Sfintei Xenia cea Fericită din Sankt Petersburg.

Tropar, glasul al 3-lea: Trăind viața de străină în lume, te-⁠ai înstrăinat de orice păcat; ai lăsat desfătările și cinstirile trecătoare și te-⁠ai logodit cu Mirele cel Nemuritor. Preaslăvită Xenia, roagă pe Hristos Dumnezeul nostru să ne dăruiască mare milă.

Condac, glasul al 2-lea: Prăznuim pomenirea vieții tale de străină în lume și, cinstindu-⁠te cu dragoste, Xenia, lăudăm pe Hristos, Care ți-⁠a dat putere să dai tămăduire tuturor; roagă-⁠te Lui neîncetat pentru noi.