Xenia din Petersburg

Sfânta Fericită Xenia din Petersburg (în lume Xenia Grigorievna Petrova) a fost o nebună pentru Hristos care a trăit în Sankt Petersburg în secolul al XVIII-⁠lea și la începutul celui de-⁠al XIX-⁠lea. Este ocrotitoarea orașului. Despre viața ei nu se păstrează date scrise din vremea ei, iar prima tipărire a tradițiilor populare despre ea datează din anii 1840.

Viața

După aceste povestiri, s-⁠a născut în prima jumătate a secolului al XVIII-⁠lea, probabil între 1719 și 1730. Tatăl ei se numea Grigorie. Ajunsă la vârsta măritișului, s-⁠a căsătorit cu Andrei Fiodorovici Petrov, cântăreț la curtea imperială și apoi colonel. Locuia cu el în Sankt Petersburg.

La 26 de ani a rămas văduvă, după moartea bruscă a soțului. Atunci a ales calea grea a nebuniei pentru Hristos. Și-⁠a dat casa unei cunoștințe, s-⁠a îmbrăcat în hainele soțului, nu răspundea decât la numele lui și spunea că el trăiește, iar Xenia a murit. Când hainele soțului s-⁠au prăpădit, s-⁠a îmbrăcat într-⁠o bluză roșie și o fustă verde, sau invers, și purta pantofi rupți pe picioarele goale. Mulți i-⁠au oferit îmbrăcăminte și încălțăminte caldă, dar ea nu a primit nimic. Nici milostenie nu primea, ci doar câțiva bănuți, pe care îi împărțea mai departe.

Ziua umbla pe străzile Petersburgului, uneori intra la cunoscuți, lua masa cu ei și vorbea cu ei. Multă vreme nu s-⁠a știut unde își petrece nopțile. Apoi s-⁠a aflat că, în orice anotimp și pe orice vreme, le petrecea în câmp, în rugăciune în genunchi până în zori, făcând mătănii spre cele patru zări. Noaptea ducea și cărămizi pentru biserica ce se ridica la cimitirul Smolenski. Se spune că a prevestit moartea împărătesei Elisabeta Petrovna și a lui Ioan Antonovici. Prin darul înainte-⁠vederii îi ajuta pe oameni în rânduiala vieții și în mântuirea sufletului, iar celor cărora le dădea ceva li se spunea că le merge bine.

Moartea și cinstirea

Xenia a petrecut patruzeci și cinci de ani în nebunia pentru Hristos și a adormit la începutul secolului al XIX-⁠lea, după unele izvoare în 1803 sau 1802; nu mai era în viață după 1806. A fost îngropată la cimitirul ortodox Smolenski din Sankt Petersburg. Pe mormântul ei s-⁠a ridicat în 1902 o capelă de piatră, care a fost închisă de două ori în vremea sovietică și redată Bisericii în 1983. Este astăzi unul dintre marile locuri de pelerinaj ale orașului. Se rugau la ea pentru slujbă, pentru căsătorie, pentru cei fără locuință, pentru copiii dispăruți și pentru soți.

Biserica Rusă din Străinătate a canonizat-⁠o la 24 septembrie 1978, iar Biserica Rusă a trecut-⁠o în rândul sfinților la Sinodul local din 6 iunie 1988. În iulie 2020 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât să o treacă în calendar la 24 ianuarie, ziua ei de prăznuire. Pe icoane este înfățișată în haine roșii și verzi, cu un toiag în mână. În lume îi sunt închinate aproximativ patruzeci de biserici și capele.