Ioan din Roma

Sfântul Mucenic Ioan din Roma este pomenit între clericii Sfântului Sfințit Mucenic Ștefan, papă al Romei, care au pătimit în anul 257 pe vremea împăratului Valerian. Sfântul Ștefan, în scaunul de întâi ierarh al Romei (253 până la 257), s-⁠a luptat cu râvnă împotriva rătăcirii lui Novat, care învăța că nu trebuie primiți cei ce se întorc din erezie. Ascunzându-⁠se în vremea prigoanei, a botezat mulți păgâni, între ei pe tribunul militar Nemesie, convertit la Hristos după ce sfântul i-⁠a vindecat fiica, Lucila. Nemesie, hirotonit diacon, și fiica lui au fost tăiați cu sabia. Administratorul lor, Simfronie, adus de tribunul Olimpiu în capiștea lui Marte la chinuri, a topit cu rugăciunea idolul de aur, după care tribunul, cu soția Exuperia și cu fiul Teodul, au crezut și s-⁠au botezat. Toți au fost arși. Rămășițele lor le-⁠a îngropat Sfântul papă Ștefan.

Atunci au fost decapitați și cei doisprezece clerici ai săi: Bon, Faust, Maur, Primitiv, Calumnios, Ioan, Exuperanție, Chiril, Teodor, Vasile, Castel, Honorat și Tertulin, convertit de Sfântul Ștefan. În cele din urmă însuși Sfântul Ștefan a fost adus înaintea împăratului Valerian, care l-⁠a osândit să fie tăiat cu sabia în capiștea lui Marte. Dar la rugăciunea sfântului cea mai mare parte a capiștei s-⁠a prăbușit, iar ostașii au fugit. Sfântul s-⁠a ascuns în catacombe (cimitirul Sfintei Lucina), unde a fost ucis de ostașii veniți, pe când îi învăța pe creștini.

Biserica îi pomenește pe acești mucenici la 15 august, după stilul nou.