Ioan din Vladimir

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan din Vladimir, numit Vladimirski, preot, s-⁠a născut la 21 martie 1877 în satul Boronkino din ținutul Starița, gubernia Tver, în familia preotului Mihail Vladimirski. A învățat la seminarul teologic și în 1906 a fost hirotonit preot pentru biserica din satul natal Boronkino, unde slujise tatăl său. În 1924 autoritățile l-⁠au lipsit de drepturile electorale, ca preot.

În 1930 autoritățile locale, voind să închidă biserica, au cerut preotului impozite pe care nu le putea plăti. Nefiind în stare să le plătească, a fost arestat în 1931, iar judecătoria raionului l-⁠a condamnat la cinci ani de surghiun. A trecut în regiunea vecină și a slujit într-⁠o biserică de acolo. La sfârșitul surghiunului, în 1936, s-⁠a întors în satul natal, unde rămăseseră soția, Maria Feodorovna, și fiul, în vârstă de zece ani. După puțin peste un an a început o nouă prigoană, mai crudă și mai sângeroasă.

La 15 noiembrie 1937 părintele Ioan a fost arestat. Ca de obicei au fost chemați „martori de serviciu”, de data aceasta președintele sovietului sătesc și șeful căminului cultural, care au semnat actele pregătite de anchetator despre vorbele antisovietice ale preotului: că ar fi spus că înainte de revoluție se trăia mai bine, că din colhoz li se ia chiar și pâinea rămasă și că ei flămânzesc. Au mai spus că preotul fusese împotriva închiderii bisericii.

A doua zi anchetatorul l-⁠a interogat. Preotul a răspuns: „Nu mă recunosc vinovat de agitație împotriva partidului și puterii sovietice. Nu fac agitație și propagandă contrarevoluționară. Că în curând va fi război, că va cădea puterea sovietică și se vor desființa colhozurile, nu am spus. Că înainte se trăia mai bine, iar acum nu este nimic, nu am spus. Că ar fi create colhozurile pentru pieirea poporului, că se dau colhoznicilor semănături peste puteri și că pâinea li se ia gratis de către stat și ei flămânzesc, nu am spus nicăieri și nu am auzit. Că alegerile pentru Sovietul Suprem au fost făcute de mult și pregătirea lor se face pentru liniștirea poporului, nu am spus niciodată”. La 29 noiembrie dosarul a fost închis și trimis troicii NKVD, care la 5 decembrie l-⁠a condamnat la moarte. Preotul Ioan Vladimirski a fost împușcat la 8 decembrie 1937.

Biserica îl pomenește la 8 decembrie, în ziua morții, după stilul nou, la 18 iulie în Soborul sfinților din Tver și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.