Ioan Kastorski

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Kastorski, diacon, s-⁠a născut în 1848 în satul Nikolo-⁠Berezovet, ținutul Soligaliciu, în familia diaconului Alexei Kastorski. După școala duhovnicească din Soligaliciu a fost paznic și citeț la catedrala din Soligaliciu, apoi psalt la mănăstirea Bogoroditsa-⁠Feodorovskaia. În 1880 a fost hirotonit diacon. A fost împușcat la 22 februarie (7 martie) 1918, împreună cu protoiereul Iosif Smirnov, preotul Vladimir Ilinski și Ioan Perebaskin.

Pagina Azbyka istorisește pătimirea lor în felul următor. Bolșevicii prinseseră puterea în Soligaliciu, gubernia Kostroma, printr-⁠o lovitură de stat făcută de Vasili Vâluzghin în noaptea de 5 (18) decembrie 1917. După decretul din 23 ianuarie 1918 despre despărțirea Bisericii de stat, în toată țara au avut loc procesiuni de protest. La 11 (24) februarie a fost una și la Soligaliciu, la care au luat parte protoiereul Iosif Smirnov, preotul Vladimir Ilinski, diaconul Ioan Kastorski și Ioan Perebaskin, supraveghetorul școlii duhovnicești din oraș. La 12 (25) februarie reprezentanți ai Sovietului bolșevic au venit la mănăstirea Feodorovskaia din Ratkovo, la doi kilometri de oraș, și au spus că a doua zi vor veni să ia pâinea. Preotul mănăstirii, Vasili Ilinski, a mers la Duma orășenească și a cerut ajutor. A doua zi câteva sute de credincioși s-⁠au adunat la mănăstire. După liturghie, preotul Dimitrie Potehin a rostit o predică, iar la adunarea din trapeză s-⁠a hotărât să se trimită o delegație la garnizoană. O mulțime de vreo șase sute de oameni a pornit spre clădirea Sovietului. Delegații au cerut oprirea rechiziției pâinii și dezarmarea Gărzii Roșii. Sovietul a primit să oprească rechiziția, dar a refuzat dezarmarea. Vâluzghin a ieșit, a cerut mulțimii să se risipească și a tras în aer, iar cineva a strigat „Foc”. Din clădire s-⁠a tras dezordonat, câțiva au fost răniți, iar Pavel Vasilievici Orlov a fost ucis. Vâluzghin a fost bătut de mulțime și rănit ușor la cap, iar la miezul nopții, în spital, a fost înjunghiat cu baioneta de o grupă de oameni înarmați.

După o săptămână a sosit din Kostroma un detașament de pedepsire de trei sute cincizeci de gardiști roșii, condus de comisarul Jurba. Au fost arestați imediat cincizeci și doi de oameni, în total nouăzeci și cinci. Ancheta a fost fulgerătoare, fără cercetare reală a împrejurărilor. Când ceata a venit la mănăstire să-⁠i aresteze pe maici și pe preot, preotul Vladimir Ilinski, tatăl preotului Vasili, în vârstă de optzeci și cinci de ani și pensionat, a ieșit în locul fiului și a fost arestat. La 22 februarie (7 martie) au fost împușcați, între alții, protoiereul Iosif Smirnov, preotul Vladimir Ilinski, diaconul Ioan Kastorski și Ioan Perebaskin. Iosif Smirnov, născut în 1864, a terminat Seminarul din Kostroma, a fost învățător la școala din Soligaliciu, a fost hirotonit preot în 1886 la catedrala Nașterii Maicii Domnului, a fost duhovnic la închisoarea orașului, paroh al catedralei din 1905 și protoiereu din 1907. Vladimir Ilinski, născut în 1833, a slujit în satul Solda și trăia la Soligaliciu pensionat. Perebaskin, născut în 1862, a absolvit Seminarul din Kostroma și Academia din Sankt Petersburg, a fost supraveghetor al școlii din 1897 și a predat cântare bisericească, istorie, geografie și limba greacă.

Împușcarea s-⁠a făcut noaptea. Cei uciși au fost aruncați la grămadă într-⁠o groapă, iar rudelor nu li s-⁠au dat trupurile. Pe locul gropii comune s-⁠au pus o cruce și un gard, dărâmate în anii treizeci și refăcute în 1996.

Biserica îl pomenește pe sfântul Ioan la 5 februarie, în Soborul sfinților din Kostroma, la 7 martie (zi mobilă) și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici, după stilul nou.