Ioan Orlov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Orlov, preot, s-⁠a născut la 1 noiembrie 1881 în satul Liubucani din ținutul Podolsk, gubernia Moscova, în familia preotului Ioan Petrovici Orlov, care slujea la biserica de cimitir a Învierii din Podolsk. În 1897 a terminat școala duhovnicească din Perervino, iar în 1903 Seminarul din Moscova, a fost hirotonit preot și a slujit la biserica Sfintei Treimi din satul Troițkoe, ținutul Zvenigorod, lângă orașul Voskresensk, numit în vremea sovietică Istra.

În 1937 la biserica Sfintei Treimi slujeau doi preoți, Alexandru Mașkov și Ioan Orlov, și diaconul Petru Troițki. Starostele bisericii era Mihail Stepanovici Stroev. La 7 noiembrie 1937 NKVD l-⁠a arestat pe părintele Alexandru Mașkov și l-⁠a închis la Taganka, în Moscova. Neputând să îndure greutățile închisorii, el a depus mărturie împotriva colegilor, învinuindu-⁠i pe nedrept. La 18 noiembrie 1937 au fost arestați preotul Ioan Orlov, diaconul Petru Troițki și starostele Mihail Stroev și închiși la Taganka. În aceeași zi au început interogatoriile.

Anchetatorul i-⁠a spus părintelui Ioan că este arestat ca participant la un grup contrarevoluționar. Preotul a răspuns că nu face parte din nici un astfel de grup. Întrebat dacă îl cunoaște pe Mașkov, a răspuns că îl cunoaște bine din 1911. Când i s-⁠au citit mărturiile lui Mașkov, a spus că nu le confirmă. Câteva zile la rând a fost interogat, dar părintele a refuzat categoric să se recunoască vinovat. La 27 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr. Preotul Ioan Orlov a murit la 7 martie 1938 în lagărul Mariinsk din regiunea Kemerovo și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

Biserica îl pomenește la 7 martie, în ziua morții, după stilul nou, la 29 august (zi mobilă) în Soborul sfinților din Kuzbas și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici și ale sfinților Moscovei.