Ioan Paleolavritul

Cuviosul Ioan Paleolavritul (Ioan Vechiul Peșterean, numit și Ioan din Lavra Veche) a fost monah, nevoitor și preot, în veacul al VIII-⁠lea, și este numărat între cuvioși în Biserica Ortodoxă. Locul nașterii lui nu se cunoaște.

Încă tânăr, Ioan a făcut pelerinaj la Ierusalim, după care s-⁠a așezat în lavra cuviosului Haritón. Un alt nume al acestei mănăstiri este Lavra Veche, adică cea străveche, ca cea mai bătrână dintre mănăstirile Palestinei. Lavra aceasta se afla nu departe de Betleem, lângă Marea Moartă, și a fost întemeiată în veacul al IV-⁠lea de sfântul Haritón Mărturisitorul. În mănăstire, Ioan a ajuns la mare desăvârșire duhovnicească și a primit hirotonia de preot.

După izvorul sârb, încă din tinerețe a disprețuit plăcerile trupești și patimile și a părăsit casa. A umblat prin mănăstiri și a ascultat învățăturile monahilor. După închinarea la Ierusalim, a fost hirotonit preot în lavra Sukiei, „Lavra Veche” a sfântului Haritón, și s-⁠a retras în peștera lui veche, care la început fusese bârlog de tâlhari, și acolo s-⁠a dat unui post aspru, rugăciunii și privegherii. A murit în pace, la adânci bătrânețe, în a doua jumătate a veacului al VIII-⁠lea. După viața lui în vechea peșteră a fost numit Peșterean (din vechea peșteră) în loc de Paleolavritul.

I s-⁠a alcătuit o slujbă, din trei stihiri pe glasul al 5-lea, la „Doamne, strigat-⁠am”, și un canon pe glasul al 4-lea. Pomenirea lui în Biserica Rusă este la 19 aprilie, ca și în Biserica Sârbă (2 mai după calendarul nou). În bisericile locale grecești pomenirea lui este la 19 sau la 20 aprilie, iar în Biserica Bulgariei la 19 aprilie. Biserica Romano-⁠Catolică nu îi face pomenirea.