Alfegiu de Canterbury

Sfântul Sfințit Mucenic Alfegiu (Ælfheah) de Canterbury a fost episcop anglo-⁠saxon de Winchester, apoi arhiepiscop de Canterbury din 1006 până în 1012, când a fost ucis de dani, fiindcă a refuzat să fie răscumpărat. A murit la 19 aprilie 1012 la Greenwich și este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite, înainte de marea schismă. Este întâiul arhiepiscop de Canterbury care a murit de moarte silnică. În Ortodoxie este trecut în Soborul sfinților din Britania și Irlanda, iar pomenirea sa este la 19 aprilie.

Călugărul și egumenul

S-⁠a născut în jurul anului 953 sau 954, probabil la Weston, lângă Bath, într-⁠o familie de neam ales. Din tinerețe a vrut să fie monah, chiar împotriva voinței familiei sale. A intrat întâi la mănăstirea Deerhurst, unde, după izvoare, a stat opt ani și a ajutat la înnoirea vieții de obște, apoi s-⁠a întors la Bath și a viețuit ca pustnic, într-⁠o mică chilie. Evlavia, asprimea nevoinței și grija lui pentru cei săraci l-⁠au făcut iubit de oameni, iar mulți veneau la el după sfat. A ajuns egumen al abației din Bath înainte de 982, poate chiar în jurul anului 977. Cronicarul William de Malmesbury spune că ar fi fost mai întâi monah la Glastonbury, dar nu toți istoricii primesc aceasta.

Episcopul de Winchester

Poate datorită înrâuririi arhiepiscopului Dunstan, a fost ales episcop de Winchester în 984 și sfințit la 19 octombrie al aceluiași an. S-⁠a îngrijit în mare măsură de zidirea unei orgi mari în catedrală, care se auzea de la peste un kilometru și jumătate, și de înnoirea și mărirea bisericilor orașului. A sprijinit cinstirea Sfântului Swithun și a predecesorului său, Sfântul Æthelwold, ale cărui moaște le-⁠a mutat într-⁠un nou mormânt în catedrală, la 10 septembrie 996. S-⁠a remarcat și prin grija față de cei nevoiași, rămânând și ca episcop un ascet foarte slab.

După o incursiune vikingă din 994, s-⁠a încheiat pace cu Olaf Tryggvason, care a primit creștinismul. Alfegiu poate că a luat parte la tratative și, în orice caz, l-⁠a întărit pe Olaf în credința cea nouă, prin mirungere.

Arhiepiscop de Canterbury

În 1006 a urmat lui Ælfric ca arhiepiscop de Canterbury, aducând cu el drept moaște capul Sfântului Swithun. În 1007 a mers la Roma să primească palliumul de la papa Ioan al XVIII-⁠lea, dar a fost jefuit pe drum. A sprijinit cinstirea Sfântului Dunstan și a poruncit scrierea celei de-⁠a doua Vieți a lui, de către Adelard de Gand, între 1006 și 1011. A adus unele rânduieli noi în slujbă și a trimis pe Ælfric de Eynsham la mănăstirea Cerne să conducă școala mănăstirii. A fost prezent la sinodul din mai 1008, la care arhiepiscopul de York, Wulfstan al II-⁠lea, a rostit „Predica Lupului către englezi”, mustrându-⁠i pentru căderile morale pe care le socotea pricina nenorocirilor țării.

Captivitatea și mucenicia

În 1011 danezii au atacat din nou Anglia și între 8 și 29 septembrie au asediat Canterbury. Cu ajutorul trădării lui Ælfmaer, căruia Alfegiu îi salvase odată viața, cetatea a fost jefuită, iar catedrala jefuită și arsă. Arhiepiscopul a fost luat prizonier și ținut șapte luni. Alfegiu a refuzat să îngăduie să fie plătită o răscumpărare pentru el și a fost ucis la 19 aprilie 1012 la Greenwich, după tradiție în locul unde se află azi biserica Sf. Alfege.

O relatare din vremea aceea spune că Thorkell cel Înalt a încercat să-⁠l scape de mulțimea care voia să-⁠l ucidă, oferind tot ce avea în afară de corabie. Alte izvoare spun că lovitura de grație, cu partea tocită a securii, a fost dată din milă de un convertit numit Thrum. Spăimântat de cruzimea celorlalți, Thorkell a trecut după moartea sfântului de partea regelui englez Æthelred.

Cinstirea

Trupul său a fost îngropat în vechea catedrală Sfântul Pavel din Londra și în 1023 regele Cnut l-⁠a mutat cu mare solemnitate la Canterbury. Papa Grigore al VII-⁠lea l-⁠a canonizat în 1078. Se spune că Thomas Becket, arhiepiscop de Canterbury în vremuri mai târzii, s-⁠a rugat la Alfegiu înainte de uciderea sa din catedrala Canterbury, în 1170. Este cinstit în Biserica Catolică, în cea Anglicană și în unele Biserici Ortodoxe.