Trifon al Constantinopolului

Sfântul Trifon a fost patriarh al Constantinopolului din 14 decembrie 928 până în august 931, în veacul al X-⁠lea. Biserica îl pomenește ca pe un monah smerit, iubit de popor pentru virtuțile sale, care a fost îndepărtat din scaun din voia împăratului și a murit în mănăstire, în 933.

Înainte de a fi patriarh a trăit în mediul monahal din tema Opsikion, în Asia Mică. Se crede că el este monahul Trifon căruia patriarhul Nicolae Misticul i-⁠a adresat patru scrisori între 914 și 918, răspunzând unor cuvinte de mângâiere; într-⁠una e vorba de rugămintea de a-⁠i trimite un leac, într-⁠alta de o rugăminte nedezvăluită. Se spune, într-⁠o scrisoare a lui Teodor Dafnopat, scrisă în numele împăratului Roman Lecapen la sfârșitul lui 931 sau începutul lui 932, că ar fi fost hirotonit diacon la doisprezece ani și preot la cincisprezece, în timpul unei polemici despre vârsta potrivită pentru hirotonii.

După moartea patriarhului Ștefan al II-⁠lea, la 19 iulie 928, împăratul Roman I Lecapen l-⁠a ridicat pe Trifon la scaunul patriarhal, la 14 decembrie 928. Împăratul dorea ca fiul său, Teofilact, copil încă, să ajungă patriarh. Cronicile mai târzii spun că Trifon ar fi făgăduit să se retragă când tânărul va fi destul de mare, dar existența unei asemenea înțelegeri rămâne nesigură. Când Teofilact a împlinit șaisprezece ani, în 931, împăratul i-⁠a cerut lui Trifon să se retragă. Sfântul a refuzat să dea scaunul unui tânăr, socotind aceasta o mare sminteală. Împăratul s-⁠a mâniat, dar nu îndrăznea să-⁠l aresteze, căci poporul și clerul îl iubeau.

În august 931, un sinod a început procesul împotriva lui, încheiat cu îndepărtarea sau renunțarea silită. Mitropolitul Aretas al Cezareei, contemporan evenimentelor, a susținut într-⁠o scrisoare către sinod cererea împăratului și a învinuit pe patriarh de încălcarea canoanelor. Se mai povestește (în cronica lui Ioan Skylitzes, mai târzie) că Trifon a fost înșelat să semneze o foaie albă, pe care curtea a scris apoi actul de renunțare, iar istoricii privesc critic această versiune; ea a rămas totuși în tradiția bisericească. Trifon s-⁠a retras într-⁠o mănăstire, unde a viețuit nevoitor încă doi ani și cinci luni și a adormit în 933. Scaunul a rămas gol până la așezarea lui Teofilact. Se prăznuiește la 19 aprilie.