Ioan Parusnikov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Parusnikov, protoiereu, s-⁠a născut la 2 iunie 1869 în satul Zaharovo din ținutul Klin, gubernia Moscova, în familia diaconului Vasile Parusnikov. În 1890 a absolvit Seminarul din Moscova și a fost învățător în școli bisericești. La 2 martie 1892 a fost hirotonit preot și a slujit în diferite parohii ale eparhiei Moscovei până la ziua arestării. În 1916 a primit crucea pectorală, în 1920 a fost ridicat la rang de protoiereu, în 1924 a primit cruce pectorală cu podoabe, iar în 1931 mitră.

În 1934 a fost numit paroh al bisericii Adormirii din satul Uspenskoe, raionul Noghinsk. Biserica fusese zidită în 1756 și în decurs de o sută cincizeci de ani, prin grija enoriașilor, a fost bogat împodobită și avea o vistierie bogată. În ianuarie 1930 fusese închisă și prefăcută în club, iar vistieria jefuită. În iulie 1930 autoritățile au dat-⁠o înapoi comunității ortodoxe; multe dintre cele ce fuseseră în ea dispăruseră, dar pentru slujire s-⁠a găsit tot ce trebuia. După un timp părintele Ioan a fost mutat la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Nesterovo, raionul Orehovo-⁠Zuevo, unde a dat și aici de faptul că autoritățile foloseau orice prilej pentru prigoană. Din biserica din Nesterovo hoții furaseră învelitorile icoanelor și chivotul. Fiindcă toate câte se aflau în biserică, inclusiv obiectele de slujbă, după legislația sovietică aparțineau statului, autoritățile au cerut preotului, sub amenințarea urmăririi penale, să înapoieze statului valoarea obiectelor furate, iar comunitatea, neavând bani, a trebuit să ceară amânare.

În octombrie 1937 NKVD a interogat martorii de serviciu, președintele colhozului din Nesterovo și un comsomolist local, care au semnat declarațiile cerute. La 10 februarie 1938 părintele Ioan a fost arestat și închis la Taganka, în Moscova. A negat că ar fi făcut agitație antisovietică printre colhoznici; nu a tăgăduit că, adunându-⁠se pe stradă și în alte locuri, colhoznicii își spuneau nemulțumirea față de puterea sovietică și că uneori, când cineva îl ducea undeva cu calul, își exprima nemulțumirea. Spusese că astfel de cazuri au fost și la pomeniri. A negat agitația din 19 octombrie 1937 și vorbele despre un viitor război.

La 17 februarie 1938 ancheta s-⁠a încheiat, iar la 19 februarie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. Protoiereul Ioan Parusnikov a fost împușcat la 7 martie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova.

Biserica îl pomenește la 7 martie, în ziua morții, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo și ale sfinților Moscovei.