Ioan Perebaskin

Sfântul Mucenic Ioan Perebaskin, pe numele din lume Ivan Pavlovici Perebaskin, s-⁠a născut în 1862 în familia diaconului Pavel Perebaskin, din eparhia Kostroma. În 1880 a terminat Seminarul din Kostroma, în 1884 Academia Duhovnicească din Sankt Petersburg, cu gradul de candidat în teologie, și a fost trimis ajutor al supraveghetorului școlii duhovnicești din Soligaliciu. În 1897 a ajuns supraveghetor al acestei școli. Pe lângă îndatoririle de supraveghetor, a predat în diferite vremuri cântare bisericească, istoria rusă bisericească și civilă, geografie și limba greacă. În 1915 a apărut cartea scrisă de el, „Regulile de purtare ale elevilor școlii duhovnicești din Soligaliciu”.

Pagina Azbyka istorisește pătimirea lui împreună cu a sfinților sfințiți mucenici Iosif Smirnov, Vladimir Ilinski și Ioan Kastorski. În februarie 1918, după decretul despre despărțirea Bisericii de stat, în Soligaliciu a avut loc o procesiune de protest, la care a luat parte și Ioan Perebaskin. Câteva zile mai târziu reprezentanții Sovietului bolșevic au anunțat că vor rechiziționa pâinea mănăstirii Feodorovskaia din apropiere; credincioșii s-⁠au adunat să o apere, iar o mulțime de vreo șase sute de oameni a mers la clădirea Sovietului. Din clădire s-⁠a tras, un om a fost ucis, iar președintele Sovietului, Vâluzghin, a fost bătut de mulțime, rănit și ucis noaptea în spital de niște oameni înarmați. După o săptămână a sosit din Kostroma un detașament de pedepsire de trei sute cincizeci de gardiști roșii. Au fost arestați cincizeci și doi de oameni, în total nouăzeci și cinci, fără nici o cercetare a împrejurărilor.

La 22 februarie (7 martie) 1918, noaptea, au fost împușcați, între alții, protoiereul Iosif Smirnov, preotul Vladimir Ilinski, în vârstă de optzeci și cinci de ani, diaconul Ioan Kastorski și supraveghetorul Ioan Perebaskin. Trupurile uciși au fost aruncate la grămadă într-⁠o groapă și nu au fost date rudelor. Pe locul gropii comune a fost pusă o cruce și un gard, dărâmate în anii treizeci și refăcute în 1996.

Biserica îl pomenește la 5 februarie în Soborul sfinților din Kostroma, în ziua mobilă a soborului noilor mucenici și la 7 martie (zi mobilă), după stilul nou.