Ioan Pustnicul și cei 98 de Părinți din Creta

Cuviosul Ioan Pustnicul și cei nouăzeci și opt de părinți care s-⁠au nevoit cu el în Creta sunt pomeniți la 7 octombrie ca nouăzeci și nouă de cuvioși, cinstiți local. Nu au o canonizare cunoscută, iar timpul lor se plasează înainte de secolul al XVI-⁠lea. Slujba lor a fost tipărită la Heraklion în 1879, iar Sfântul Nicodim Aghioritul îi pomenește în sinaxarul său.

Cei nouăzeci și nouă erau din locuri diferite. Ioan era din Egipt, și cu el treizeci și cinci de părinți; treizeci și nouă erau din Cipru, iar ceilalți douăzeci și patru din Attaleia. Mergând cu corabia spre Creta, au fost mântuiți în chip minunat dintr-⁠o furtună și au ajuns pe insula vecină Gavdos, de unde au trecut în Creta. Ioan a rămas în urmă și a trecut marea stând pe tunica lui, pe care, după rugăciune, a întins-⁠o pe apă. În Creta au găsit locuri pustii și singuratice, în munți și peșteri, și s-⁠au nevoit în felurite chipuri plăcute lui Dumnezeu. Ioan trăia deosebit de ceilalți. Într-⁠o zi, ieșind din peșteră, a fost împușcat de un vânător, care a crezut că este o fiară, și așa s-⁠a mutat la Domnul. Ceilalți nevoitori, după ce s-⁠au rugat, au adormit toți în aceeași zi.

Conform tradiției, capul unuia dintre cuvioși se află în insula Chios și izvorăște o dulce mireasmă. Sfântul Iustin Popovici îi socotește în Vieți ale sfinților pe octombrie.