Ioasaf

Sfântul Cuvios Mucenic Ioasaf, monah, este unul dintre cei treisprezece mucenici ai mănăstirii Arătării Domnului din Kostroma, care au căzut în Vremea Tulburărilor, la 30 decembrie 1608 (stil vechi), uciși de intervenționiștii polono-⁠lituanieni și de cei ce îi ajutau. Pagina Azbyka istorisește pătimirea tuturor și nu spune nimic aparte despre el, în afară de numele lui în lista celor uciși.

Mănăstirea Arătării Domnului, întemeiată în deceniul al treilea al veacului al XV-⁠lea de Cuviosul Nichita din Kostroma, ucenic și rudă a Sfântului Serghie de Radonej, era la începutul veacului al XVII-⁠lea bine rânduită. În toamna lui 1608 oștile adepților lui Dimitrie al II-⁠lea Mincinosul, numit „hoțul din Tușino”, au câștigat bătălii cu forțele guvernamentale, iar kostromenii, ca locuitorii altor orașe, au hotărât să jure credință hoțului, nădăjduind să se scape de jaf. Dar în curând silniciile intervenționiștilor au stârnit răscoala poporului, care a dat jos noua putere și l-⁠a ucis pe voievodul trădător. Pentru înăbușirea răscoalei din Tușino au pornit detașamente de pedepsire, cu colonelul Lisovski și două mii de cazaci. La 28 decembrie 1608 (stil vechi) au cucerit Kostroma, dar au întâlnit rezistența obștii mănăstirii Arătării. La 30 decembrie (stil vechi) mănăstirea a fost luată cu forța și pustiită, iar apărătorii ei au murit ca mucenici.

Istoricul Baženov scria că monahii mănăstirii, credincioși țarului Șuiski, s-⁠au închis în ea și au preferat să piardă comorile și avutul și să-⁠și dea viața decât să-⁠și calce datoria și jurământul. Sinodicul mănăstirii înșiră numele celor uciși: ieromonahii Trifiliu, Macarie și Savatie, ierodiaconul Anfinogen, monahii Varlaam, Dionisie, Iov, Irodion, Simeon, Chiril, Maxim, Ioasaf și Gurie, apoi slujitori, slujitoare și treizeci și patru de țărani ai mănăstirii. Cărțile și odoarele au fost jefuite, iar actele de danie distruse. Aceeași soartă au avut și monahii mănăstirii Înălțării Sfintei Cruci din kremlin. În februarie 1609 o nouă răscoală a cuprins Kostroma și detașamentul rămas în oraș a fost înfrânt. Pomenirea celor uciși se ținea an de an la mănăstire, la 30 decembrie, cu parastas și Liturghie, până la desființarea ei în veacul al XX-⁠lea. La 5 martie 2004 Patriarhul Alexei al II-⁠lea a aprobat lista Soborului sfinților din Kostroma, în care sunt și apărătorii mănăstirii, cinstiți din atunci ca sfinți ai Kostromei.

Biserica îl pomenește la 5 februarie, în Soborul sfinților din mitropolia Kostroma, împreună cu ceilalți mucenici de la Arătarea Domnului.