Iosif (Petrovîh)

Iosif (Petrovîh) a fost mitropolit al Petrogradului, exilat de autoritățile sovietice și împușcat pentru credință în 1937, lângă Cimkent. A fost canonizat în 1981 de Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate; Biserica Ortodoxă Rusă din Moscova nu l-⁠a canonizat.

S-⁠a născut la 27 decembrie 1872 (15 decembrie, stil vechi) la Ustiujna, în gubernia Novgorod, în familia unui orășean care avea o brutărie. A terminat seminarul din Novgorod și Academia Teologică din Moscova, cu o lucrare despre Iosif Flaviu; a fost tuns monah la 26 august 1901 și hirotonit preot la 14 octombrie 1901. A fost episcop de Uglici din 1909, arhiepiscop de Rostov din 1920, iar în 1926 a devenit mitropolit al Petrogradului (Leningradului).

După declarația din 1927 a mitropolitului Serghie, prin care Biserica își declara deplina loialitate față de puterea sovietică, a refuzat transferul la Odesa și a devenit conducătorul mișcării numite a iosifliților. A fost exilat, ajungând în ținutul Cimkent din Kazahstan. A fost arestat din nou la 7 iulie 1937, condamnat la moarte de troica NKVD din regiunea Kazahstanului de Sud la 19 noiembrie și împușcat la 20 noiembrie 1937, la miezul nopții, împreună cu mitropolitul Chiril (Smirnov), în Lisia Balka (Râpa Vulpii), unde se crede că a fost îngropat. Biserica din Moscova nu l-⁠a canonizat între altele din pricina mărturisirii de vină semnate la ultima anchetă, despre care unii cred că a fost falsificată.