Iov

Sfântul Cuvios Mucenic Iov a fost unul dintre monahii mănăstirii Bobotezei din Kostroma, uciși la 30 decembrie 1608 de ostașii polono-⁠lituanieni și de ajutoarele lor, în vremea Vremurilor Tulburi. Împreună cu frații săi, Biserica îl cinstește ca mucenic al credincioșiei față de țar și față de dreapta credință.

Kostroma a rămas din veacul al XVII-⁠lea un simbol al biruinței asupra acelor timpuri. Mănăstirea Bobotezei, întemeiată în anii douăzeci ai veacului al XV-⁠lea de Cuviosul Nichita din Kostroma, ucenic și rudă a Sfântului Serghie din Radonej, era bine rânduită la începutul veacului al XVII-⁠lea. În toamna anului 1608, oastea aliaților celui de-⁠al doilea Fals Dimitrie, numit de popor „hoțul din Tușino”, a învins forțele guvernamentale la Rahmanțevo și la Rostov. Ca și locuitorii altor orașe, kostromenii au hotărât să jure credință hoțului din Tușino, nădăjduind astfel să scape de pustiire. Ambasada lor, în frunte cu arhimandritul Teodosie de la mănăstirea Ipatie și egumenul Arsenie al mănăstirii Bobotezei, a plecat la Tușino. Dar jafurile și silniciile străinilor au adus în curând o răscoală a poporului. La sfârșitul lui 1608 s-⁠au ridicat Galici, Vologda, Totma și Nijni Novgorod, iar în Kostroma a fost răsturnată noua stăpânire. Voievodul vânzător, cneazul Gorbatîi-⁠Mosalski, a fost prins și omorât.

Împotriva răscoalei, tușinenii au trimis cete de pedeapsă, cu colonelul Lisovski și cu căpitanii Stravinski și Lancoronski, cu două mii de cazaci și 608 mercenari. Oastea orășenească, slab alcătuită și neinstruită, nu a putut sta împotriva oștirii de meserie. La 28 decembrie 1608 (stil vechi) străinii au cucerit Kostroma, dar au întâlnit împotrivirea monahilor mănăstirii Bobotezei. La 30 decembrie (stil vechi) mănăstirea a fost luată cu sila și jefuită, iar apărătorii ei au murit mucenicește.

Istoricul bisericesc kostromean I. V. Bajenov a scris că monahii mănăstirii, credincioși țarului Șuiski, s-⁠au închis în mănăstire și au ales să piardă comorile și averea și chiar viața, decât să-⁠și calce datoria și jurământul. După ce mănăstirea a fost luată cu sila, ei au murit cu toții de mâna tâlharilor, care au prădat apoi icoanele, vasele, veșmintele și cărțile, iar actele de danie le-⁠au nimicit.

Pomelnicul mănăstirii, păstrat până azi și scris la sfârșitul veacului al XVI-⁠lea și începutul celui al XVII-⁠lea, cuprinde o însemnare cu numele celor uciși: ieromonahii Trifilie, Macarie și Savatie, ierodiaconul Anfinoghen și monahii Varlaam, Dionisie, Iov, Irodion, Simeon, Chiril, Maxim, Iosafat și Gurie, precum și trei slujitori și cinci slujitoare. Mai departe sunt scriși treizeci și patru de țărani ai mănăstirii, din opt moșii. Au căzut și monahii mănăstirii Înălțării Sfintei Cruci din cetatea Kostromei, între care arhimandritul Ghenadie, ieromonahul Antonie și nouă monahi.

Biruința străinilor a fost scurtă. În februarie 1609 o nouă răscoală a cuprins Kostroma, mulți nobili vânzători au fost înecați în Volga, iar cei rămași în oraș s-⁠au închis în mănăstirea Ipatie și au fost curând înfrânți de oastea voievodului David Jerebțov. Pomenirea celor uciși la mănăstirea Bobotezei se săvârșea în fiecare an, la 30 decembrie, potrivit rânduielii trapezei mănăstirii din prima jumătate a veacului al XVII-⁠lea, cu parastas și Liturghie sobornicească. Mănăstirea a fost închisă cu sila în veacul al XX-⁠lea și reînviată din 1990. La 5 martie 2004, Patriarhul Alexei al II-⁠lea a încuviințat lista Soborului sfinților din Kostroma, în care se află și apărătorii mănăstirii căzuți în Vremurile Tulburi, și de atunci sunt cinstiți ca sfinți ai ținutului. Sfântul este pomenit la 5 februarie, în stil nou.