Iov Kundria

Cuviosul Iov de la Ugolka (în lume Ivan Gheorghievici Kundria, 1902-1985) a fost arhimandrit și stareț în Transcarpatia, ținut din vestul Ucrainei de azi. Născut într-⁠un sat de lângă Hust, a trecut prin armata cehoslovacă, prin lagărele sovietice și prin frontul din al Doilea Război Mondial, apoi a fost egumen al schitului Sfânta Treime de la Gorodilovo și, după închiderea schitului, preot de parohie în sate din Transcarpatia, căutat ca duhovnic și vindecător. Biserica Ortodoxă Ucraineană l-⁠a trecut în rândul sfinților cinstiți local în eparhia Hust în anul 2008.

Tinerețea

S-⁠a născut la 18 mai 1902 în satul Iza, lângă Hust, în Transcarpatia, într-⁠o familie numeroasă, a lui Gheorghe Kundria și a Anei Madiar. În satul natal a absolvit opt clase de școală populară, iar în 1920 cursuri de gospodărie. În 1924-1925 (Transcarpatia, din 1920, ajunsese parte a Cehoslovaciei) a făcut serviciul militar în armata cehoslovacă, la Michalovce, în Slovacia. După armată a mers de două ori pe jos la Athos, dar mănăstirea Sfântului Pantelimon nu l-⁠a primit, pentru că nu avea actele cuvenite.

În sat funcționa deja mănăstirea de călugări Sfântul Nicolae. Acolo a absolvit în 1928 cursuri pastoral-⁠teologice. În 1930, Ivan, fratele lui mai mare, ieromonahul Pantelimon, Vasili Oros și alții, vânzându-⁠și loturile din Iza, au cumpărat la Gorodilovo pământ pentru un schit, închinat Sfintei Treimi. Mănăstirea Sfântului Pantelimon de la Athos a trimis în dar așezământului nou o părticică din moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie al Tesalonicului. Cel dintâi egumen a fost arhimandritul Alexie (Kabaliuk). La 22 decembrie 1938 (după alte izvoare, la 22 ianuarie), acesta l-⁠a tuns pe Ivan Kundria monah, cu numele Iov.

Lagărele și războiul

În 1939, după ocuparea Rusiei Subcarpatice de către Ungaria, părintele Iov a hotărât să emigreze în Rusia. În 1940 a fost arestat de autoritățile sovietice sub o învinuire născocită și condamnat ca spion la 25 de ani de lagăr. După izvoarele ucrainene a executat pedeapsa la Vorkuta, în Kolîma și la Norilsk. În 1942, pedeapsa cu închisoarea a fost înlocuită cu trimiterea pe front. Ca cetățean al Republicii Cehoslovace a slujit în brigada de voluntari cehoslovaci a generalului Ludvík Svoboda, în artilerie. După război a păzit o vreme ambasada Cehoslovaciei la Moscova.

În 1945 s-⁠a întors în mănăstirea natală. La 16 noiembrie 1945 a fost hirotonit ierodiacon, iar la 7 aprilie 1946 ieromonah. Adunarea frăției l-⁠a ales egumen, iar în 1947 a fost ridicat la rangul de egumen. În 1950, arhiepiscopul Macarie (Oksiuk) al Lvovului, Ternopolului și Muncaciului-⁠Ujgorodului i-⁠a încredințat sarcina de duhovnic nu doar al schitului Gorodilovo, ci și al mănăstirii din Muncaci, înapoiată de curând ortodocșilor.

Prigoana mănăstirilor

Sub episcopul Varlaam (Borisevici), în eparhia Muncaci-⁠Ujgorod a început un atac sistematic împotriva drepturilor mănăstirilor și schiturilor. Părintele Iov s-⁠a împotrivit acestei politici și a semnat chiar o scrisoare colectivă de plângere către Patriarhul Moscovei Alexei I împotriva episcopului Varlaam, cu cererea de a fi înlăturat. După aceasta, conducerea eparhiei l-⁠a scos din egumenie, iar curând schitul a fost închis.

În 1958-1959 s-⁠a nevoit la mănăstirea Sfântul Nicolae din satul Iza, apoi la mănăstirea Schimbării la Față din satul Terebla, în raionul Tiaciv, unde a fost o vreme egumen, dar curând și acestea au fost închise. La începutul anilor 1960 a fost paroh în satul Ugolia, raionul Tiaciv, apoi în satul Monastirec, raionul Hust. Din 1962 până la sfârșitul vieții a fost paroh la biserica Sfântului Dimitrie al Tesalonicului din satul Mala Ugolka, raionul Tiaciv. În 1966 a fost ridicat la rangul de arhimandrit. Era cunoscut și ca vindecător.

Adormirea și reabilitarea

La 28 iulie 1985, arhimandritul Iov a adormit în pace în Domnul. Înmormântarea a avut loc la 31 iulie, iar slujba a fost săvârșită de arhimandritul Efrem (Molnar). La 20 noiembrie 1991, procurorul A. Bondarenko a introdus un protest la Tribunalul regional al Transcarpatiei, care arăta că hotărârile consfătuirii speciale față de Kundria și alții trebuie anulate pentru lipsa faptelor de infracțiune. Prin hotărârea tribunalului din 6 februarie 1992, părintele Iov a fost reabilitat postum.

Aflarea moaștelor și slăvirea

La 22 octombrie 2007, mormântul lui a fost deschis. Atunci un miros de mir și de tămâie s-⁠a răspândit în tot ținutul. Trupul monahului era doar uscat. Hainele, veșmântul, o icoană cu inscripție și Evanghelia s-⁠au păstrat bine, iar sicriul de lemn era doar puțin putrezit. Moaștele aflate au fost date bisericii Sfântului Dimitrie al Tesalonicului din satul Mala Ugolka. În martie 2008, comisia de canonizare a cercetat materialele despre arhimandritul Iov. La 8 mai 2008, la Lavra Peșterilor din Kiev, sub președinția mitropolitului Vladimir (Sabodan), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene l-⁠a trecut pe arhimandritul Iov în rândul sfinților cinstiți local în eparhia Hust. Slujba slăvirii a avut loc la 18 septembrie 2008 în satul Mala Ugolka. Cuviosul Iov de la Ugolka este pomenit la 15 (28) iulie, ziua adormirii (unele izvoare dau luna iunie).