Vladimir

Sfântul Vladimir al Kievului, numit în botez Vasile, a fost mare cneaz al Kievului din 978 până în 1015. Prin botezul primit în 988 și prin creștinarea poporului său, Rusia Kieveană a intrat în Biserica lui Hristos, iar Biserica îl cinstește ca „întocmai cu Apostolii” și ca luminător al popoarelor rus, ucrainean și belarus.

Tinerețea

S-⁠a născut în jurul anului 958 (Sinaxarul grec) sau 963 (OCA), ca cel mai tânăr fiu al cneazului Sviatoslav. Mama lui, Malușa, fusese slujnică în casa Sfintei Olga, prima creștină a casei domnitoare din Kiev, care l-⁠a crescut pe copil până la moartea ei. Tatăl său l-⁠a trimis să domnească la Novgorod, sub îndrumarea unchiului său Dobrâna.

După moartea lui Sviatoslav, ucis de pecenegi în 972, frații au intrat în luptă. Iaropolc l-⁠a ucis pe fratele lor Oleg, iar Vladimir a fugit peste mare, în Scandinavia. S-⁠a întors cu o oaste de varegi și a pus stăpânire pe Kiev în 978. Până în 980 și-⁠a unit țara, de la Marea Baltică până la hotarele de sud, și a întărit granițele împotriva bulgarilor de pe Volga, a triburilor baltice și a nomazilor.

Păgânul

La început Vladimir a fost un stăpân păgân. A așezat pe un deal din Kiev idoli, între care Perun, a avut mai multe soții și multe concubine și a adus jertfe zeilor. În 983 mulțimea i-⁠a ucis pe creștinii Teodor și fiul său Ioan, socotiți mai târziu primii mucenici ai Rusiei, iar moartea lor a rămas în sufletul lui.

Botezul

Cronica Povestea anilor trecuți spune că Vladimir a trimis soli să cerceteze credințele vecinilor. Cei trimiși la Constantinopol au povestit că, în slujba din Sfânta Sofia, nu știau dacă se află în cer sau pe pământ. Împărații bizantini îl rugaseră să-⁠i ajute împotriva răsculatului Bardas Foca și au trimis după el clerici și cele necesare botezului. Vladimir a cerut în schimb mâna prințesei Ana, sora împăratului Vasile al II-⁠lea. Când împărații au întârziat, a cucerit cetatea Korsun din Crimeea și i-⁠a silit să-⁠și țină făgăduința.

Despre locul botezului sursele nu sunt de acord. Cronica îl așază la Korsun, în 988, și povestește că Vladimir, orbit înainte de botez, și-⁠a primit vederea ieșind din apă. Un scriitor din secolul al XI-⁠lea, Iacov Mnih, vorbește despre botez în 987, la Vasiliev, iar Sinaxarul grec spune că s-⁠a botezat la Kiev. Toate sursele rețin numele Vasile și căsătoria cu Ana. Istoricii observă că izvoarele bizantine amintesc puțin evenimentul.

Întors la Kiev, a doborât idolii. Locuitorii au fost botezați la vărsarea râului Hreșceatic în Nipru, de preoți veniți cu el, după toate semnele bulgari, cu cărți liturgice traduse în slavonă de Sfinții Chiril și Metodie, și cu mitropolitul Mihail. În Kiev credința s-⁠a așezat repede, în nord păgânismul a mai dăinuit mult.

Domnia creștină

Vladimir a început să împlinească poruncile lui Hristos, mai ales cele despre ajutorarea săracilor și a bolnavilor. Sursele spun că hrană și băutură erau duse chiar și celor care nu puteau ajunge la curtea sa. Pe locul unde fuseseră uciși Teodor și Ioan a ridicat biserica Adormirii Maicii Domnului, numită a Zeciuielii, pentru care a dat a zecea parte din venituri. Cronicile adaugă că a înființat școli pentru copiii dregătorilor, a răspândit dreptul bizantin și a ocolit pedeapsa cu moartea, spunând, după OCA, „mă tem de păcat”. Poporul l-⁠a numit în cântece „Soarele cel frumos”.

Pentru a-⁠și uni țara și-⁠a trimis fiii să cârmuiască la Rostov, Murom, Novgorod, Polotsk și în alte orașe. A întemeiat orașe noi, între care Volodîmîr-⁠Volînski.

Adormirea și cinstirea

Sfântul Vladimir a adormit întru Domnul la 15 iulie 1015, în satul său preferat, Berestov, aproape de Kiev, și a fost îngropat în biserica Zeciuielii. O părticică din moaștele sale s-⁠a păstrat în catedrala Sfânta Sofia, ctitoria fiului său Iaroslav cel Înțelept. Sfântul Alexandru Nevski a așezat praznicul lui după biruința de pe Neva, din 1240.

Biserica îl prăznuiește la 15 iulie (în calendarul civil nou, 28 iulie, la Bisericile care țin vechiul stil) și în a doua duminică a Postului Mare, împreună cu soborul sfinților din Rusia Mică.