Matrona din Chios

Cuvioasa Matrona din Chios (în greacă Matrona Hiopolitisa), născută Maria, a fost o monahie din insula Chios, în Grecia, născută în satul Volissos, același sat în care a pătimit în 1462 Sfânta Mucenică Marchela. A întemeiat și a condus o mănăstire de maici, a fost îndrăgită pentru milostenie și pentru darul vindecării și a adormit înaintea anului 1455. Biserica o pomenește la 20 octombrie, iar aflarea capului ei la 15 iulie. Izvoarele nu se pun de acord asupra veacului în care s-⁠a născut: unele spun secolul al XIV-⁠lea, altele al XV-⁠lea.

Copilăria și chemarea

Maria s-⁠a născut în satul Volissos din Chios, într-⁠o familie cu bun renume și înstărită, a lui Leon și a Annei. Era cea mai mică dintre cei șapte copii. Din tinerețe s-⁠a arătat atrasă de monahism. Când părinții au vrut să-⁠i rânduiască o căsătorie, ea a refuzat, vrând să rămână fecioară. Ca să scape de acest mariaj, a plecat din Volissos într-⁠un loc de deasupra satului, numit Katavasis, unde era o mănăstire de maici. Părinții au căutat-⁠o peste tot și, găsind-⁠o, au convins-⁠o să se întoarcă acasă. Maria a ascultat toate dorințele părinților, afară de una, căsătoria. Părinții, văzând că încă dorea viața monahală, i-⁠au dat voie să urmeze drumul ales.

Mănăstirea și stăreția

După moartea părinților, Maria a dat o mare parte din moștenire săracilor, iar restul l-⁠a cheltuit pe zidirea unei mănăstiri în cartierul Paleokastro din orașul Chios. Atunci i s-⁠a schimbat numele în Matrona. Matrona a întrecut pe celelalte maici în râvnă, în duhovnicie și în pricepere. Sinceritatea ei a convins și alte fete să vină la această mănăstire și să ducă aceeași viață. Biserica fiind mică, stareța a primit planul Matronei de a o mări și de a ridica chilii pentru maici. Ea a vândut ce mai avea din pământ și din lucruri, iar cu banii mănăstirea a făcut o baie publică, unde să se poată spăla săracii și călătorii. Băile de felul acesta erau foarte obișnuite pe atunci. Apoi a început reînnoirea bisericii. Când biserica a fost gata (cu ajutorul Sfântului Artemie, căruia era închinată), stareța mănăstirii a murit. Maicile au ales-⁠o atunci pe Matrona drept noua stareță. A fost cinstită în tot Chios pentru viața ei curată și pentru sfințenia ei. A arătat milostenie față de săraci și a putut să vindece pe cei bolnavi.

Adormirea și cinstirea

După acestea, Sfânta Matrona și-⁠a văzut în vis propria moarte. A suferit de boală șapte zile și în aceste șapte zile le-⁠a sfătuit pe celelalte maici cum ar sfătui o mamă pe copiii ei. A adormit cândva înainte de 1455 și a fost îngropată în biserica mănăstirii, în care își petrecuse cea mai mare parte a vieții. Se spune că după moarte s-⁠au petrecut minuni. Mulți oameni cu felurite suferințe veneau la biserică și se vindecau. În satul Katavasis s-⁠a ridicat o biserică pentru a cinsti locul unde Sfânta Matrona își începuse nevoințele duhovnicești. Mai târziu s-⁠a ridicat o biserică mai mare, iar cea mai mică a fost folosită ca paraclis de cimitir.

Sfânta Mănăstire a Sfintei Matrona a fost ridicată de nobilul Roidis, în 1470, lângă satul Mesa Didima. El avusese de gând să zidească o vilă de vară, dar Sfânta Matrona i s-⁠a arătat în vis și l-⁠a îndemnat să zidească în schimb o mănăstire. Surorile lui au fost primele două maici care au intrat în ea. Egumenul mănăstirii în vremea stăpânirii turcești a fost Cuviosul Nichifor din Chios, care a scris cele 24 de imne ale Sfintei Matrona. Azi în mănăstire locuiesc patru maici. Mănăstirea își prăznuiește hramul la 20 octombrie în fiecare an.