Isihie din Melitene

Sfântul Mucenic Isihie din Melitene este pomenit la 20 noiembrie (stil nou) printre mucenicii care au pătimit la Melitene împreună cu Sfântul Mucenic Hieron. Despre Isihie pagina nu spune nimic în parte. Ea povestește pătimirea lui Hieron și a celorlalți, din care redăm aici întâmplarea.

Hieron s-⁠a născut în orașul Tiana din a doua (Marea) Capadocie, din mama cucernică Stratonica, în vremea împăraților Dioclețian și Maximian. Aflând împărații că locuitorii Armeniei și ai Capadociei refuză să se închine idolilor, au trimis doi dregători cruzi și închinători la idoli, Agricolau în Armenia și Lisias în Capadocia, să-⁠i ucidă pe creștinii care nu se închină și să înroleze în oaste bărbații și tinerii puternici. Lisias a aflat de Hieron, om voinic și foarte curajos. Ostașii trimiși să-⁠l ia l-⁠au găsit la muncă pe câmp, dar el, aflând că e luat în oaste, a refuzat, socotind că nu se cuvine unui creștin să slujească alături de închinătorii la idoli. A luat un lemn de la îndemână și i-⁠a bătut, iar ei au fugit. Văzând ei că nu-⁠l pot birui, au adus mai mulți ostași. Atunci Hieron s-⁠a retras într-⁠o peșteră apropiată cu optsprezece creștini și s-⁠a apărat de acolo. În cele din urmă, un prieten al lui, Chiriac, i-⁠a sfătuit pe ostași să se depărteze, căci Hieron nu poate fi luat decât cu blândețe, și l-⁠a convins pe Hieron să iasă din peșteră și să meargă să se înroleze. L-⁠a dus la mama lui, o văduvă bătrână și oarbă, care a plâns cu glas tare. Hieron și-⁠a luat rămas bun de la mama și de la vecini și a pornit spre Melitene, cu rudele Victor, Matronian și Antonie.

În noaptea aceea i s-⁠a arătat un bărbat îmbrăcat în alb, care i-⁠a vestit că în curând va merge la Împăratul ceresc. Hieron s-⁠a bucurat și le-⁠a spus celor ce erau cu el că singura bogăție adevărată este cea din ceruri. La Melitene a fost închis, cu alți treizeci și trei de creștini. Acolo i-⁠a sfătuit pe tovarăși să nu se închine idolilor, ci să aducă jertfă de laudă adevăratului Dumnezeu, iar ei i-⁠au răspuns că vor să moară pentru Hristos. A doua zi, Lisias i-⁠a adus la judecată. Hieron a recunoscut că el l-⁠a învins pe ostași, iar Lisias a poruncit să i se taie mâna până la cot, iar pe ceilalți i-⁠a pus să fie bătuți fără milă. Rudei Victor i-⁠a fost frică de bătăi, a mituit un slujbaș și a fugit din temniță, dar a murit curând, pierzându-⁠și și averea, și viața, și cununa muceniciei. Hieron a plâns pentru el.

Hieron le-⁠a lăsat rudelor testamentul: averea din Pisidia pentru sora lui, Teotimia, iar restul mamei, cu mâna lui tăiată, care să fie pusă într-⁠un loc anume. În ziua a cincea, Lisias i-⁠a pus iar în fața judecății, i-⁠a bătut cu bețe și i-⁠a osândit la moarte cu sabia. Mucenicii au mers spre locul execuției cântând psalmul „Fericiți cei fără prihană în cale”, au îngenuncheat și s-⁠au rugat, iar apoi li s-⁠au tăiat capetele. Antonie și Matronian au cerut trupul lui Hieron, iar Lisias a vrut pe capul lui atâta aur cât cântărea. Un bărbat bogat, Hrisafie, a plătit răscumpărarea și a păstrat capul cu cinste, iar mai târziu a zidit o biserică pe locul unde au fost tăiate capetele mucenicilor. Mâna lui Hieron au dus-⁠o rudele mamei, Stratonica, care a plâns-⁠o, a sărutat-⁠o și a așezat-⁠o la locul rânduit de el.