Iust

Sfântul Mucenic Iust a pătimit pentru Hristos în secolul al III-⁠lea, în vremea prigoanei împăratului Decius, împreună cu Sfinții Mucenici Macarie, Rufin și Teofil. Cei patru sunt pomeniți la 28 februarie, atât în sinaxarul grecesc, cât și în calendarele ortodoxe ale sfinților apuseni.

Sinaxarul grecesc spune că acești mucenici au murit la Roma, în anul 250, sub Decius, care a domnit între 249 și 251. Calendarele apusene adaugă că erau olari de meserie și că locul pătimirii nu este știut cu siguranță, Roma fiind cel mai probabil. Tot ele arată că pomenirea lor a fost cinstită în cetățile italiene Bari și Bologna.

Prigoana lui Decius a fost cea dintâi care a cuprins întregul Imperiu: fiecare locuitor era dator să aducă jertfă zeilor în fața dregătorilor și să primească un înscris care să dovedească aceasta. Mulți creștini au fost închiși, chinuiți și uciși pentru că n-⁠au voit să jertfească idolilor. În aceeași prigoană a primit cununa muceniciei la Roma și Sfântul Fabian, episcopul cetății, în ianuarie 250.

Despre viața lui Iust și a tovarășilor săi nu s-⁠au păstrat alte amănunte. Biserica i-⁠a păstrat însă în pomelnicul ei ca pe niște oameni simpli, meșteșugari, care au ales moartea decât să se lepede de Hristos. Sfinții Mucenici Macarie, Rufin, Iust și Teofil sunt pomeniți la 28 februarie.