Lebuin

Sfântul Lebuin a fost un misionar anglo-⁠saxon, numit apostolul frizonilor și ocrotitorul orașului Deventer, din Olanda de azi. A adormit în jurul anului 773, iar o sursă dă anul 775.

A fost monah la Ripon, în mănăstirea Sfântului Wilfrid, și s-⁠a hotărât să ducă Evanghelia saxonilor, urmând pilda Sfinților Bonifaciu și Willibrord. În 754 a ajuns la Utrecht, unde episcopul Grigorie l-⁠a primit și i-⁠a încredințat ținutul Overijssel, dându-⁠i ca tovarăș pe Marchelm, ucenic al lui Willibrord. A predicat acolo, a ridicat în jurul anului 765 o mică capelă la Wilp, pe malul vestic al râului IJssel, apoi o biserică mai mare la Deventer, pe malul răsăritean.

Saxonii au ars biserica din Deventer, iar Lebuin a scăpat cu greu. Viața lui spune că a înfruntat apoi adunarea saxonilor de la Marklo, lângă râul Weser, unde le-⁠a vorbit despre neputința zeilor lor; ei l-⁠au lăsat să plece și să predice în ținutul încredințat. S-⁠a întors în Frizia, a rezidit biserica din Deventer și a fost îngropat în ea; ea îi poartă azi numele. A murit înainte de 776, an în care un nou atac al saxonilor a distrus biserica și a risipit moaștele. Se pare că sub dărâmături trupul său nu a putut fi recunoscut nici după trei zile. Sfântul Ludger a rezidit biserica și a regăsit moaștele sub locul ei. O Evanghelie despre care se crede că a fost scrisă de mâna lui s-⁠a păstrat la Deventer până în 882, când biserica a fost din nou distrusă, de normanzi.

Unele surse amestecă povestea lui cu a Sfântului Liévin de Gand, pomenit în aceeași zi. Lebuin este sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 12 noiembrie, după stilul nou.