Leucie de la Volokolamsk

Sfântul Leucie de la Volokolamsk a fost întemeietorul Mănăstirii Adormirii Maicii Domnului de pe râul Ruza, aflată la 32 de verste de orașul Volokolamsk și la două verste de satul Seredo-⁠Stratilațk. A fost ucenic al Sfântului Pafnutie de Borovsk (pomenit la 1 mai) și tovarăș de nevoință al Sfântului Iosif de Volokolamsk (pomenit la 9 septembrie). Timpul întemeierii mănăstirii se poate deduce, poate, din rămășițele Vieții Sfântului Daniil de Pereiaslavl (pomenit la 7 aprilie). Daniil, la sosirea lui în 1466 la mănăstirea din Borovsk, a fost încredințat de Pafnutie bătrânului Leucie, ca unui nevoitor încercat în viața duhovnicească. După zece ani, în 1476, bătrânul și ucenicul s-⁠au așezat în ținutul Volokolamsk, unde au viețuit împreună încă doi ani, întemeind mănăstirea. Apoi Daniil a plecat la Pereiaslavl. Se bănuiește că Leucie avea 62 de ani la întemeierea mănăstirii. Ridicând mănăstirea, s-⁠a făcut cunoscut în împrejurimi prin nevoințele vieții monahale. După tradiție, a murit la adânci bătrâneți, la sfârșitul secolului al XV-⁠lea, și a fost îngropat în mănăstirea întemeiată de el.

În manualele de iconografie este trecut la 27 iulie, descris astfel: „Cu părul cărunt, cu barba ca a Sfântului Serghie, cu părul descoperit, cu schima pe umeri, cu toiag în mână și cu veșminte monahale.” Pomenirea sfântului Leucie se face la 14 decembrie și la 17 august (stil nou; 30 august pe stil vechi), de praznicul Sfântului Mucenic Leucie.