Liberat și însoțitorii săi

Liberat și însoțitorii săi au fost șapte monahi mucenici din Africa vandală: egumenul Liberat, diaconul Bonifaciu, ipodiaconii Serv și Rustic, monahii Rogat și Septim și tânărul Maxim. Liberat conducea o mănăstire lângă Capsa (azi Gafsa, în Tunisia). În februarie 484 regele arian Hunerik a poruncit să se confiște bunurile catolicilor și să se aplice împotriva lor legile imperiale romane date împotriva ereticilor; atunci egumenul a fost arestat cu cei șase frați ai lui.

Povestea lor se află în Passio celor șapte monahi, de autor necunoscut, și în Istoria persecuției din provincia Africa a lui Victor din Vita. Duși la Cartagina, au fost chinuiți ca să primească arianismul; cum au refuzat, au fost bătuți în cuie pe scânduri, pe o corabie pregătită pentru transportul lemnului, căreia i s-⁠a dat foc. Corabia nu a luat foc, așa că au fost omorâți cu lovituri de vâsle. Faptele s-⁠au petrecut la 2 iulie 483 sau 484.

Pomenirea lor lipsește din Calendarul Cartaginei și din vechile martirologii generale. A intrat în martirologiile din Evul Mediu timpuriu la 16 august (Florus din Lyon) sau 17 august (Adon și Usuard), iar Baronius a ales ziua a 17-a pentru Martirologiul Roman. După revizuirea de după Conciliul Vatican II, pomenirea lor a fost mutată la 2 iulie. Sfinți ai Bisericii nedespărțite, cinstiți mai ales în Apus.