Lubențiu

Sfântul Lubențiu a trăit în veacul al IV-⁠lea, între aproximativ 300 și 370, și este cinstit ca preot și misionar pe valea râului Lahn, în Germania, precum și la Kobern pe Mosela. Este ocrotitorul corăbierilor de pe Lahn.

Părinții l-⁠au dat, copil mic, Sfântului Martin de Tours, care l-⁠a botezat și l-⁠a socotit ca pe un fiu. Martin l-⁠a trimis apoi la episcopul Maximin al Trierului ca să se pregătească pentru preoție, iar Maximin l-⁠a hirotonit și l-⁠a trimis ca duhovnic la Kobern. Când Maximin a murit în Aquitania, în 349, urmașul său Paulin l-⁠a trimis pe Lubențiu să aducă trupul. După multe căutări, acesta a găsit biserica în care se afla, a luat noaptea cheile de la paznicul adormit și a dus trupul la Trier. După Gesta Treverorum, din secolul al XII-⁠lea, a misionat pe valea Lahn și a întemeiat o biserică la Dietkirchen. A murit la Kobern.

Trupul lui se cinstește în biserica colegială Sfântul Lubențiu din Dietkirchen (azi parte din Limburg), unde a fost mutat înainte de 841; alte moaște sunt la Kell, Kobern, Lahnstein, Limburg și Trier. Pomenirea lui este la 13 octombrie. Biserica Ortodoxă a primit cinstirea lui în 2024, întemeind o parohie proprie; ea arată că Lubențiu a fost contemporan cu Sfântul Atanasie, care și-⁠a petrecut al doilea exil la Trier. Este sfânt al Bisericii nedespărțite.