Luca Stâlpnicul

Cuviosul Luca Stâlpnicul (Luca Stilitul) a trăit la Constantinopol și la Calcedon în veacul al X-⁠lea. Este pomenit la 11 decembrie în Biserica Ortodoxă și în Bisericile Greco-⁠Catolice. Izvoarele nu se potrivesc asupra datelor: după un izvor s-⁠a născut în jurul anului 879 (poate și în jurul lui 900) și a murit în jurul lui 970, iar după izvorul sârb a murit la 11 decembrie 979. Viața lui se păstrează numai într-⁠un singur manuscris din veacul al XI-⁠lea.

S-⁠a născut în satul Atikon, din ținutul Anatolic, în Asia Mică, într-⁠o familie înstărită de ostași. Tânăr, la optsprezece ani, a luat parte la un război împotriva bulgarilor, în care au pierit multe mii de oameni, în vremea împăratului Constantin Porfirogenetul. Luca a văzut moartea multor mii de oameni, dar a rămas în viață și a crezut că Dumnezeu i-⁠a păzit viața. La douăzeci și patru de ani a ajuns preot, dar încă câțiva ani a rămas în armată. Apoi a lăsat familia și prietenii și s-⁠a dăruit asceticii; se hrănea numai cu ierburi sălbatice, dormea pe podea și purta lanțuri. S-⁠a retras la mănăstirea Sfântului Zaharia din Bitinia, în Asia Mică, apoi, după trei ani de stat pe un stâlp, a plecat la Muntele Olimp, apoi la Constantinopol și în cele din urmă la Calcedon.

A trăit patruzeci și cinci de ani (după izvorul sârb, peste patruzeci) pe stâlpul lui Eutropie, aproape de Calcedon, căutând sfințenia în Hristos.