Teofan Ilminski

Sfântul sfințit mucenic Teofan (în lume Serghei Petrovici Ilmenski, 1867-1918) a fost episcop de Solikamsk, vicar al eparhiei Perm, ucis de bolșevici la Perm la 24 decembrie 1918, a fost ultimul episcop hirotonit în vremea țarului Nicolae al II-⁠lea și a fost trecut între sfinți de Soborul arhieresc din anul 2000, împreună cu preoții și mirenii uciși odată cu el. Este pomenit la 11 decembrie (24 decembrie pe stil nou).

Copilăria și studiile

S-⁠a născut în satul Akatnaia Maza, ținutul Hvalînsk, gubernia Saratov, în familia psaltului local Petru Ilmenski. Tatăl a murit curând, iar văduva, Ana Timofeevna Ilmenskaia (născută Alexeevskaia), s-⁠a mutat cu fiul în satul Sodom, unde slujea ca preot fratele ei mai mic, protoiereul Dimitrie Alexeevski. Mai târziu își amintea: „Din copilărie am crescut orfan, în grija mamei, o femeie adânc religioasă, blândă și smerită, care mi-⁠a povestit mult despre viața cuviosului Serghie, al cărui nume îl purtam, și în grija unchiului-⁠educator, care mi-⁠a ținut loc de tată, un blând și smerit păstor de sat, care a slujit cincizeci de ani în același sat uitat. Cu el am învățat să împart cu poporul bucuria și durerea, să întâmpin praznicele Nașterii Domnului și ale Sfintelor Paști.” În 1882 a absolvit școala teologică din Saratov și a intrat la seminarul teologic din Saratov. Povestea apoi: „În seminar dorința mea de a mă face preot nu numai că nu a trecut, dimpotrivă, sub înrâurirea unei cărți minunate, «Scrisori despre îndatoririle treptei sfinte», de care nu mă despart nici azi, s-⁠a copt într-⁠o hotărâre neclintită să fiu preot, și anume la sat.” A absolvit seminarul în 1888 și a intrat la Academia teologică din Kazan. În anul al patrulea a prezentat o lucrare despre «Filaret, arhiepiscopul Cernigovului, ca predicator», lăudată de profesori. A absolvit Academia în 1892, al cincilea între douăzeci și patru de absolvenți.

Căsătoria și preoția

A fost profesor de pedagogie la școala eparhială de fete din Saratov, cu un salariu de 600 de ruble pe an. Acolo a cunoscut-⁠o pe viitoarea lui soție, Olimpiada Ivanovna Leplevskaia, din familia unui preot din satul Novoe Cirkovo. S-⁠au cununat la catedrala Sfântului Ioan Botezătorul din Volsk la 11 septembrie 1894. La 29 octombrie 1895 li s-⁠a născut o fiică, Maria. Mai târziu a rămas văduv. A fost numit învățător de religie la școala reală Alexandru-⁠Mariinski din Saratov și a fost hirotonit diacon și preot de episcopul Nicolae (Nalimov) al Saratovului; a fost cleric al catedralei din Saratov și numărat între predicatorii ei. Între 1895 și 1907 a fost și paroh al bisericii de casă a școlii reale. Pentru osteneala lui pastorală a primit brâu preoțesc (1896), culion de catifea (1899), camilafcă (1903), cruce pectorală de aur (1905) și Biblia de la Sfântul Sinod (1906). A fost președintele consiliului școlii eparhiale de fete, apoi învățător de religie și paroh al bisericii Sfintei Maria Magdalena de la Institutul Mariinski pentru fete nobile. La sfârșitul lui 1909 s-⁠a deschis la Saratov universitatea imperială, și el a publicat un articol de bun venit, „Gândurile și simțămintele păstorului Bisericii în ziua deschiderii universității”. La 6 mai 1911 a fost ridicat la rangul de protoiereu, iar la 4 septembrie același an a devenit redactorul «Gazetei duhovnicești din Saratov».

Monah și episcop

A intrat în frăția mănăstirii Valaam, a fost supraveghetor al școlii teologice din Balașov și în același an a fost tuns monah și ridicat la rangul de arhimandrit. A fost rector al seminarului teologic din Perm. La catedrala Schimbării la Față din Perm a fost hirotonit episcop de Solikamsk, vicar al eparhiei Perm, de episcopii Andronic (Nikolski) al Permului, Pavel al Glazovului, Gavriil al Barnaulului, Metodie al Petropavlovskului și Serafim al Celeabinskului, în fața a douăsprezece arhimandriți, protoierei și preoți. I s-⁠a dat toiagul Sfântului Ștefan al Permului. În vremea șederii arhiepiscopului Andronic la Soborul local, în august-⁠decembrie 1917 și ianuarie-⁠aprilie 1918, episcopul Teofan a condus eparhia. A condus la Perm o procesiune nemaivăzut de numeroasă, organizată din pricina prigoanei Bisericii. Întors la Solikamsk, s-⁠a împotrivit naționalizării averii bisericești. Când în 1918 secția funciară a volostului a „rugat” mănăstirea Sfintei Treimi din Solikamsk să trimită planurile fânețelor, ca să fie luate, episcopul a răspuns că înaintea Judecății înfricoșătoare a Dumnezeului Atotputernic va sta oricine va îndrăzni să pună mâna, pentru orice, pe pământurile și pe orice avere a Bisericii lui Dumnezeu, și că, fără îngăduința arhiereului Andronic, nu are dreptul să trimită planurile. Contemporanii mărturisesc despre el că era mare rugător și postitor, păstor simplu, deschis, atent la nevoile oamenilor, cel fără frică mustrător al necredinței.

Mucenicia

La 22 iunie 1918, după arestarea și uciderea arhiepiscopului Andronic, a preluat conducerea eparhiei Perm. La sfârșitul verii a fost arestat. La 1 iulie 1918, la priveghere, a rostit o cuvântare despre arestarea și uciderea de către bolșevici, la Usolie, a preotului Mihail Nakariakov și a făcut pomenire pentru el, amintindu-⁠l la slujbă ca pe un sfânt sfințit mucenic. Apoi l-⁠a chemat pe fiul părintelui Mihail, Nicolae, diacon la biserica Sfintei Treimi din Perm, și i-⁠a spus: „În amintirea tatălui mucenic vei fi hirotonit preot. Mergi pe urmele tatălui tău.” După mărturia arhimandritului Hrisant (Klementiev), tocmai acest fapt a fost pricina pentru care bolșevicii au început prigoana împotriva episcopului Teofan. La 24 decembrie 1918, cu câteva zile înainte de ocuparea Permului de trupele amiralului Kolceak, a fost ucis de bolșevici, după ce a fost supus unor chinuri crude. Cekiștii l-⁠au dezbrăcat și l-⁠au scufundat de mai multe ori, în ger de treizeci de grade, într-⁠o copcă din Kama; trupul lui s-⁠a acoperit cu gheață groasă de două degete, dar mucenicul era încă în viață. Atunci călăii pur și simplu l-⁠au înecat. Împreună cu el au fost înecați doi preoți și cinci mireni.

Cinstirea

Numele episcopului Teofan a fost trecut în lista provizorie a noilor mucenici și mărturisitori ruși la pregătirea canonizării făcute de Biserica Rusă din Străinătate în 1981, dar lista a fost publicată abia la sfârșitul anilor 1990. La Soborul arhieresc din 2000 sfântul sfințit mucenic Teofan și preoții și mirenii uciși împreună cu el au fost trecuți între sfinți. La 24-25 decembrie 2005, la Perm, în amintirea sfântului, au avut loc „Lecturile Teofan” cu tema „Educația duhovnicească în ținutul Perm: istorie, prezent, perspective”.