Lucila

Sfânta Muceniță Lucila a fost fiica tribunului militar Nemesiu și a pătimit în anul 257, în vremea prigoanei împăratului Valerian, odată cu tatăl ei. Pagina Azbyka nu are o viață a ei, ci pomenește de ea în istorisirea muceniei papei Ștefan al Romei.

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan a stat pe scaunul Romei între anii 253 și 257 și a luptat cu râvnă împotriva ereziei lui Novat, care învăța că nu trebuie primiți cei care se întorc din erezie. În vremea prigoanei s-⁠a ascuns, dar a botezat pe mulți păgâni, între ei pe tribunul Nemesiu, care s-⁠a întors la Hristos după ce episcopul a vindecat-⁠o pe fiica lui, Lucila. Nemesiu a fost hirotonit diacon, iar el și fiica lui au fost tăiați cu sabia.

Au pătimit atunci și alții. Intendentul lui Nemesiu, Simfronie, a fost dus de tribunul Olimpiu în capiștea lui Marte, la chinuri, dar prin rugăciunea lui idolul de aur s-⁠a topit; Olimpiu, soția lui Exuperia și fiul lor Teodol au crezut și s-⁠au botezat, și toți au fost arși. Trupurile lor au fost îngropate de Sfântul Ștefan. Au fost decapitați și clericii papei: Bon, Faust, Maur, Primitiv, Calumniosus, Ioan, Exuperanțiu, Chiril, Teodor, Vasile, Castel, Honorat și Tertulin, care fusese întors de Ștefan.

La sfârșit, Ștefan a fost adus înaintea lui Valerian, care l-⁠a osândit la tăierea cu sabia în capiștea lui Marte. Pe când stătea acolo, prin rugăciunile lui cea mai mare parte a capiștii s-⁠a prăbușit, iar ostașii au fugit. Sfântul s-⁠a ascuns în catacombe, în cimitirul Sfintei Lucina, unde a fost ucis de ostașii veniți după el, pe când învăța pe creștini.

Biserica îl pomenește la 15 august, după stilul nou. Numele Lucilei nu se află în Mineiul de azi al Bisericii Ruse.