Marcel Șivrin

Sfântul Cuvios Mucenic Marcel Șivrin, monah al mănăstirii Belogorsk (Muntele Alb), a fost ucis în vremea prigoanei bolșevice, în 1918, odată cu starețul lui, arhimandritul Varlaam, și cu alți frați. Pagina Azbyka dă istoria mănăstirii și a stareței în viața Cuviosului Mucenic Varlaam și a fraților lui, iar despre Marcel spune doar că este numit între monahii uciși.

Varlaam, în lume Vasili Evfimovici Konoplev, s-⁠a născut în 1858 într-⁠o familie de vechi-⁠credincioși fără preoți din Permia. Căutând adevărul, s-⁠a unit în anii 1890 cu Biserica Ortodoxă prin Taina Mirungerii, împreună cu tatăl, frații și rudele sale, în total nouăsprezece oameni. În 1893 a fost tuns rasofor și s-⁠a așezat pe Belaia Gora (Muntele Alb), unde i s-⁠au alăturat, cu vremea, cei ce voiau viață monahală; la 1 februarie 1894 a fost tuns monah cu numele Varlaam, apoi hirotonit ierodiacon și ieromonah. A fost rânduit în fruntea mănăstirii misionare nou zidite pe Muntele Alb, numită mai târziu Athosul Uralului, a așezat slujbele după tipic, a pus înaintea oamenilor predica, dimineața și seara, și a fost un povățuitor de conștiință vestit, la care veneau mulți din Permia și chiar din ținuturi îndepărtate. În iunie 1917 s-⁠a săvârșit în mănăstire ultima mare sărbătoare, sfințirea catedralei.

În august 1918 bolșevicii au pus mâna pe mănăstire. În altarul catedralei soldații roșii au dărâmat și au pângărit prestolul, în chilia arhimandritului Varlaam au făcut o latrină, iar atelierul de iconari l-⁠au prefăcut în teatru, unde băieții psalți ai mănăstirii erau siliți să cânte cântece lumești. Mulți monahi au fost uciși după chinuri cumplite. La 12 (25) august soldații roșii l-⁠au arestat pe starețul Varlaam și l-⁠au împușcat pe drumul spre orașul Osa. Moarte mucenicească au primit și mulți monahi: ieromonahii Serghie, Ilie, Veaceslav, Ioasaf, Ioan, Antonie; ierodiaconii Mihei, Visarion, Matei, Eufimie; monahii Varnava, Dimitrie, Sava, Ghermogen, Arcadie, Eufimie și Marcel; novicii Ioan, Iacov, Petru, Iacov, Alexandru, Teodor, Petru, Serghie și Alexie. Mormintele mucenicilor au fost ascunse de autorități și sunt necunoscute.

Au fost proslăviți în 1998 ca sfinți locali ai Eparhiei Permului și au fost trecuți în rândul noilor mucenici și mărturisitori ruși la Sinodul Arhieresc jubiliar din august 2000, pentru cinstire obștească.

Marcel este pomenit la 25 august, după stilul nou, în ziua mobilă din jurul datei de 7 februarie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și în ziua mobilă din jurul datei de 14 februarie în Soborul sfinților mitropoliei Permului.