Mauriciu, Fotin, Teodor și Filip

Sfinții Mucenici Mauriciu, Fotin, Teodor și Filip au pătimit la Apameea Siriei în anul 305, în vremea împăratului Maximian Galeriu (305-311). Mauriciu era comandant militar în Apameea și a fost mucenicit împreună cu fiul său Fotin și cu șaptezeci de ostași din ceata lui; din numele soldaților se cunosc doar două, Teodor și Filip.

În timpul unei prigoane, preoții păgâni l-⁠au pârât la împărat că răspândește credința în Hristos. Aduși la judecată, Mauriciu, fiul și ostașii lui au mărturisit ferm credința și nu s-⁠au plecat nici rugăminților, nici amenințărilor. Au fost bătuți fără milă, arși cu foc și zgâriați cu cârlige de fier. Tânărul Fotin, după ce a răbdat chinurile, a fost decapitat cu sabia sub ochii tatălui său, iar Mauriciu, care se bucura că fiul lui fusese învrednicit de cununa muceniciei, nu s-⁠a clintit. Apoi au născocit chinuri mai crude: i-⁠au dus într-⁠un loc mlăștinos plin de țânțari, viespi și musculițe și i-⁠au legat de copaci, după ce le-⁠au uns trupurile cu miere. Insectele îi mușcau cumplit, iar ei erau slăbiți de foame și sete. Zece zile au răbdat, fără să înceteze rugăciunea și slăvirea lui Dumnezeu, până când Domnul le-⁠a pus capăt suferințelor. Călăul a poruncit să li se taie capetele și să li se lase trupurile neîngropate, dar creștinii au îngropat în taină, noaptea, sfintele lor moaște, în locul chinuirii. În uzul slav, Sfântul Mauriciu și Legiunea Tebană sunt pomeniți la 22 februarie (stil nou; 7 martie pe stil vechi), iar în uzul grecesc la 27 decembrie.