Mavsima

Cuviosul Mavsima (Maisima) a fost nevoitor și preot sirian din veacul al IV-⁠lea, de neam sirian, care a murit în jurul sfârșitului acelui veac. Teodoret al Cirului scrie despre el în capitolul al paisprezecelea din Istoria iubitorilor de Dumnezeu. Izvoarele noastre dau pomenirea la 5 februarie (izvorul sârb), iar calendarul nostru la 23 ianuarie și la 13 februarie; zilele nu se potrivesc.

S-⁠a născut într-⁠un sat din apropierea orașului Cir și tot acolo a primit creșterea. Teodoret scrie că Mavsima a sporit în toate felurile de virtute. De aceea a fost hirotonit preot al unui sat, unde a fost îndrumător duhovnicesc al oamenilor. Foarte multă vreme a avut aceeași tunică și același manta, pe care nu le schimba, dar punea petice în locurile rupte și le purta astfel până la bătrânețe. S-⁠a îngrijit cu sârguință de străini și de aceea ușa lui era mereu deschisă pentru ei.

Teodoret povestește minuni făcute de Mavsima: avea două vase, unul cu grâu și altul cu untdelemn, și dădea din ele tuturor celor lipsiți, dar vasele rămâneau mereu pline. A vindecat copilul unei femei bogate și nobile, osândit la moarte de medici. Teodoret povestește și despre pedeapsa pentru neascultare care a venit asupra lui Litoiu, cel care ținea locul întâi în sinodul Antiohiei, și despre cum, după pocăința și stăruitoarele lui rugăminți, Mavsima l-⁠a izbăvit de pedeapsă. Mavsima a murit la bătrânețe, către sfârșitul veacului al IV-⁠lea.