Visarion al Larisei

Sfântul Ierarh Visarion al II-⁠lea, mitropolit al Larisei, a fost un ierarh milostiv din Tesalia secolului al XVI-⁠lea, ctitor de poduri, biserici și al mănăstirii Dusico. Este ocrotitorul orașului Kalambaka și este pomenit la 15 septembrie, împreună cu un alt Visarion, mitropolit al Larisei.

Începuturile

S-⁠a născut în 1489 sau 1490 la Pyli (Porta), în Tesalia, într-⁠o familie evlavioasă și destul de înstărită, ai cărei părinți se numeau Sotirie și Maria. Unele izvoare îi dau numele din lume Vasile Tsigaridas. După învățătura de bază, la zece ani a plecat la Trikala, unde era scaunul mitropoliei Larisei, s-⁠a pus sub ascultarea mitropolitului Marcu și a primit chipul monahal. Evlavia și dăruirea lui au fost repede prețuite de duhovnicul său, așa că a fost hirotonit diacon, apoi preot, iar mitropolitul Marcu a avut grijă și de pregătirea lui mai departe. Își câștiga și prețuirea oamenilor prin faptele de milostenie.

În 1516-1517 mitropolitul Marcu l-⁠a hirotonit episcop pentru Elasona și Domenico, dar la Elasona locuitorii nu l-⁠au primit, socotind alegerea necanonică, și au cerut Patriarhiei un alt episcop. S-⁠a întors la Trikala și și-⁠a continuat viața de mai înainte. În 1521, după moartea exarhului episcopiei Stagoi (azi Kalambaka), mitropolitul l-⁠a trimis acolo, la cererea locuitorilor, și el a păstorit după așteptările turmei, deși a avut și dificultăți, între care calomniile unui preot numit Domeție.

Mitropolit al Larisei

În 1527 a murit mitropolitul Marcu, iar Visarion a fost rânduit urmaș la cererea stăruitoare a clerului și a poporului din Tesalia. Din acest scaun a lucrat în toată mitropolia: s-⁠a îngrijit de păstorirea creștinilor, a ridicat biserici, a refăcut orânduiala bisericească zdruncinată de cucerirea turcească, a răscumpărat de la turci mulți creștini robi, a deschis drumuri până în Epir și a ridicat poduri peste râurile ținutului, la Korakas, pe Achelou, la Sarakina, lângă Kalambaka, pe Pineu, și în alte locuri. Cea mai cunoscută lucrare a lui este mănăstirea Schimbarea la Față a Mântuitorului, numită Dusico, pe coastele muntelui Koziakas, la câțiva kilometri de Pyli, ridicată pe ruinele unei mănăstiri bizantine, cu ajutorul fratelui său Ignatie, episcop de Kappoua și Fanari. Catolicon-⁠ul actual a fost încheiat sub mitropolitul Neofit al II-⁠lea al Larisei, nepotul lui.

Sfântul Visarion a adormit la 13 septembrie 1540 și a fost îngropat în biserica Sfântul Nicolae din satul Agios Vissarionas, care îi poartă azi numele. Pomenirea lui s-⁠a stabilit la 15 septembrie, în apropierea sărbătorilor Învierii și Înălțării Sfintei Cruci. Capul lui se păstrează ca moaște la mănăstirea Dusico. Este ocrotitorul orașului Kalambaka, unde catedrala poartă numele lui, și există biserici ale lui în Trikala, Pyli, Larisa și Filippiada.

Un alt Visarion

Mitropolitul Visarion I, numit cel dinainte, a păstorit la Larisa între 1490 și 1499. Se știu puține despre el. Existența lui a fost stabilită în 1920, când o frescă din paraclisul Sfinților Doctori fără de arginți din Trikala a înfățișat șapte arhiepiscopi sfinți ai Larisei, între care cei doi Visarion.