Maxim din Cartagina

Sfântul Mucenic Maxim din Cartagina (Africanul) a pătimit în Africa sub Deciu (249-251), împreună cu Terențiu, Pompiu (Publiu), Africanus, Zinon, Alexandru, Teodor și alții. Dregătorul Fortunatian a adunat poporul și a poruncit tuturor să jertfească idolilor. Mulți s-⁠au înspăimântat, dar patruzeci de creștini, în frunte cu Terențiu, și-⁠au mărturisit credința în Hristos cel înviat. Terențiu, Africanus, Maxim și Pompiu au fost închiși, iar ceilalți chinuiți: arși cu fier înroșit, cu oțet turnat în răni, cu sare, răzuiți cu gheare de fier, fără să slăbească.

Templul

Duși în templu, au cerut lui Dumnezeu să nimicească templul idolilor, iar idolii s-⁠au făcut țăndări și templul s-⁠a prăbușit. Treizeci și șase au fost decapitați. Pe cei patru rămași, Fortunatian i-⁠a pus în lanțuri grele, ca să moară de foame. Noaptea îngerul le-⁠a scos lanțurile și i-⁠a hrănit. Dregătorul a trimis atunci vrăjitori cu șerpi în temniță, dar paznicii i-⁠au văzut pe mucenici rugându-⁠se, iar șerpii târându-⁠se la picioarele lor; când ușile au fost deschise, șerpii s-⁠au repezit asupra vrăjitorilor. Mânios, Fortunatian a poruncit să li se taie capetele, iar creștinii le-⁠au îngropat trupurile cu cinste în afara cetății.

Pomenirea lui Maxim se face la 23 aprilie și la 10 noiembrie, după stilul nou.