Maxim din Marcianopol

Sfântul Mucenic Maxim din Marcianopol a pătimit la începutul secolului al IV-⁠lea, în Tracia, în vremea împăratului Maximian Galeriu (305-311), împreună cu Sfânta Muceniță Asclipiodota (numită și Asclida) și cu Sfântul Mucenic Teodot.

Maxim și Asclipiodota erau locuitori de seamă din Marcianopol, care duceau o viață creștină cucernică și prin pilda lor au adus pe mulți la credința în Hristos și la Sfântul Botez. Pe vremea prigoanei, dregătorul Traciei, Tiris, mergea prin cetățile supuse lui și prigonea pe cei ce credeau în Hristos. I-⁠a chemat la el pe Maxim și pe Asclipiodota și i-⁠a îndemnat să se lepede de credința lui Hristos, iar văzându-⁠i neclintiți, a poruncit să fie bătuți cu cruzime. Atunci un om cucernic, Teodot, a început să-⁠l mustre pe dregător pentru neomenia lui. Și el a fost prins, atârnat într-⁠un copac și chinuit cu cârlige de fier. Cei trei au fost aruncați în temniță. După două săptămâni, Tiris a mers mai departe și i-⁠a luat cu el pe mucenici. În Adrianopol i-⁠a supus la chinuri și mai mari, poruncind să li se ardă trupurile cu plăci înroșite. În chinuri au fost mângâiați de un glas din cer, care i-⁠a întărit în răbdare.

După câteva zile de chinuri, mucenicii au fost aruncați fiarelor în circ, dar ursoaica slobozită asupra lui Maxim și a lui Teodot a început să li se gudure. Asclipiodota a fost legată de un taur, care a rămas țintuit pe loc. Tiris, mâniat, a plecat mai departe, iar în satul Saltis, înainte de Filipopole, i-⁠a îndemnat iarăși să se lepede de Hristos și, în cele din urmă, a poruncit să li se taie capetele. După un timp a fost pedepsit de mânia lui Dumnezeu: l-⁠a lovit fulgerul pe când ședea la judecată.

Pomenirea lor se face la 28 septembrie, după stilul nou.