Maximian din Melitene

Sfântul Mucenic Maximian din Melitene este pomenit împreună cu Sfântul Mucenic Ieron și cu ceilalți care au pătimit cu el la Melitene. Viața din pagina Azbyka povestește despre Ieron, iar Maximian nu este numit în ea; el este unul dintre acei tovarăși, și despre el pagina nu spune nimic aparte.

Ieron, născut la Tiana în Capadocia, de mamă cucernică, pe vremea lui Dioclețian și Maximian, a fost căutat de dregătorul Lisie pentru viteza lui ca să fie scris în oaste. Neprimind să slujească laolaltă cu închinătorii la idoli, i-⁠a respins pe ostașii trimiși să-⁠l ia, s-⁠a retras în peșteră cu optsprezece creștini și, la sfatul unui prieten, a ieșit cu bunăvoie și a plecat spre Melitene, după ce și-⁠a luat rămas bun de la mama lui, o văduvă bătrână și oarbă. Pe drum i s-⁠a arătat un bărbat în haine albe, care i-⁠a vestit că va primi curând cinste de la Împăratul ceresc. La Melitene a fost închis cu alți treizeci și trei de creștini, pe care i-⁠a îndemnat să nu jertfească idolilor. Lisie i-⁠a poruncit să-⁠i taie mâna, iar pe ceilalți i-⁠a bătut; unul dintre tovarăși, Victor, s-⁠a răscumpărat în taină din listă și a murit curând.

În a cincea zi, Lisie, neputând să-⁠i abată pe mucenici, i-⁠a osândit la sabie. Pe drum ei cântau psalmul „Fericiți cei fără prihană în cale” și, ajunși la locul tăierii, s-⁠au rugat cu genunchii plecați: „Doamne Iisuse Hristoase, primește sufletele noastre”. Capul lui Ieron a fost răscumpărat cu aur de bogatul Hrisafie, care a ridicat apoi o biserică în locul uciderii, iar mâna lui a fost dusă mamei sale, Stratonica, de rudele Antonie și Matronian.

Pomenirea mucenicilor din Melitene se face la 20 noiembrie, după stilul nou, iar slujba lor din Mineiu pagina o trece la 7 noiembrie.