Mihail Makarov

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Makarov, preot, s-⁠a născut în 1881 în familia țăranului Petru Makarov, în gubernia Penza. În 1907 a absolvit școala parohială cu program lărgit din Poim și a fost numit în satul Poim ajutor al misionarului sinodal Xenofont Kriucikov, protoiereu cunoscut atunci în multe ținuturi ale Rusiei ortodoxe. Satul Poim era vestit de multă vreme prin numărul mare de schismatici de feluri diverse. Nu rareori copiii din familii schismatice, trimiși la școala parohială, ascultau cu luare-⁠aminte lecțiile de religie și se alăturau Ortodoxiei, ceea ce pornea uneori o asemenea mânie a rudelor, încât preotul trebuia să adăpostească în casa lui pe noul fiu duhovnicesc. Nu e de mirare că Mihail a ajuns ajutorul misionarului, iar din 1908 a îndeplinit și slujba de citeț la biserica edinovercească a Adormirii din Poim. La 5 mai 1909 părintele Xenofont a murit, iar Mihail a fost numit ajutor al misionarului eparhial împotriva schismei și citeț la biserica Sfinților Flor și Lavru din Kursk.

În 1911 a dat examenul pentru titlul de învățător la școala parohială. La 28 iulie 1912 a fost hirotonit preot pentru biserica Sfintei Parascheva din cimitirul Kenorețk, ținutul Kargopol, gubernia Olonețk, și numit al treilea misionar eparhial și profesor de religie la școlile zemstvei. Era căsătorit, dar a rămas curând văduv. La 1 iulie 1913 a fost numit al treilea misionar al districtului Kargopol. La 21 ianuarie 1914 a fost mutat la biserica Înălțării din Tiumen și numit misionar împotriva schismei în ținuturile Tiumen și Ialutorovsk. În 1915, de sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, a vizitat satul Rusakovka, unde exista o sectă de adventiști de ziua a șaptea, și a ținut cu mult succes o convorbire cu locuitorii. Starovierii din ținuturile Tiumen și Ialutorovsk erau în 1915 vreo treizeci și trei de mii, între care o sută nouă case de rugăciune și mici grupuri de rătăciți și fugari.

Când arhiepiscopul Varnava (Nakropin) a fost numit la Tobolsk, l-⁠a luat pe părintele Mihail în călătoriile prin eparhie ca misionar și predicator și pentru predici la slujbele arhierești, între care la proslăvirea Sfântului Ioan, mitropolitul Tobolskului. În primele luni ale lui 1917, ocupat peste măsură, nu a putut da dare de seamă consiliului Frăției Sfântului Dimitrie despre activitatea misionară, ceea ce i-⁠a fost reproșat episcopului Ermoghen. Acesta l-⁠a eliberat din slujba de preot de parohie și l-⁠a mutat să slujească la catedrala Znamenski din Tiumen, cu păstrarea îndatoririlor de misionar eparhial, pe care le-⁠a îndeplinit atât de reușit, încât „Gazeta eparhială din Tobolsk” a scris că convorbirile lui au oprit „la Tiumen răspândirea baptismului”. Fiind pus să dea explicații pentru reproșul de inactivitate, a răspuns că rapoartele pentru toți anii slujirii le dăduse cu exactitate misionarului eparhial de atunci, iar cele din ianuarie și februarie le făcuse însoțind pe arhiepiscopul Varnava în Tobolsk. La 1 octombrie 1917 a intrat ascultător la cursurile teologice ale seminarului din Tobolsk.

Mai târziu a intrat în comisia eparhială care purta tratative cu bolșevicii pentru eliberarea episcopului Ermoghen, și a dobândit cununa muceniciei, punându-⁠și sufletul pentru prietenii săi. Delegația eparhială, din care făceau parte și protoiereul Efrem Dolganev, fratele episcopului, și avocatul Constantin Aleksandrovici Miniatov, a cerut eliberarea pe cauțiune a episcopului; când s-⁠a plătit suma, Hohriakov a dat chitanță, dar în loc să-⁠l elibereze pe episcop a poruncit să fie arestați membrii delegației: pe Efrem Dolganev, pe preotul Mihail Makarov și pe Miniatov. Pătimirea lor mucenicească a precedat moartea episcopului Ermoghen din 16 iunie 1918. Pagina nu dă data și împrejurările morții părintelui Mihail, ci spune că a fost ucis pentru că a intrat în delegația bisericească care trata condițiile de eliberare a marelui ierarh și mărturisitor al creștinilor, episcopul Ermoghen al Tobolskului și Siberiei. Un contemporan scria despre el că era un „bun păstor”, ideatic, smerit, dar cu îndrăzneală și bărbăție, care atrage la inimă și la iubire.

Este pomenit la 29 iunie, odată cu episcopul Ermoghen și ceilalți mucenici, după stilul nou, cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare), la 11 februarie cu Soborul sfinților din Ekaterinburg și la 23 iunie cu Soborul sfinților din Mitropolia Tobolskului.