Mikhail II of Tver

Mikhail II of Tver (Mihail al II-⁠lea al Tverului, Mihail Alexandrovici) s-⁠a născut în 1333 la Pskov și a murit la 26 august 1399 la Tver. A fost cneaz de Mikulin și de Tver (1368-1382) și mare cneaz de Tver (1382-1399), unul dintre fiii mai tineri ai lui Alexandru Mihailovici al Tverului. Calendarul Bisericii Ruse îl numără, ca binecredincios cneaz, în soborul sfinților din Tver, pomenit în prima duminică după sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel (zi mobilă).

Tatăl lui, Alexandru, s-⁠a refugiat la Pskov după răscoala din Tver, iar Mihail a fost botezat acolo de arhiepiscopul Vasile Calica al Novgorodului, care i-⁠a rămas dascăl. După moartea tatălui și a fratelui său în Hoardă (1339), a primit Mikulinul. În 1362 era numit în cronici cneaz bun și iubit. A luptat împotriva cneazurilor din Kașin și, cu ajutorul lui Olgerd al Lituaniei, a opus rezistență influenței lui Dmitri Ivanovici al Moscovei în treburile Tverului, alipind Kașinul și proclamându-⁠se în 1382 mare cneaz de Tver. Pretențiile lui la marea domnie a Vladimirului au eșuat din pricina Hoardei de Aur, care l-⁠a sprijinit doar scurt timp, în vremea lui Mamai, iar după unirea ei sub Tohtamîș a lăsat Vladimirul în stăpânirea moștenitoare a cneajilor moscoviți.