Orentie, Farnachie, Eros, Firmos, Firmin, Chiriac și Longhin

Sfinții mucenici Orentie, Farnachie, Eros, Firm, Firmin, Chiriac și Longhin, cinstiți ca cei șapte frați din Lazica, au fost, după tradiția bizantină și georgiană, ofițeri romani care au pătimit pentru Hristos în vremea împăraților Dioclețian și Maximian, în anul 304 după tradiție. Se pomenesc împreună la 24 iunie. Povestea lor se păstrează în texte bizantine și georgiene mai târzii, nu în izvoare romane din vremea lor, iar faptul că au fost frați de sânge nu se poate dovedi.

Izvoarele

Nu avem nicio mărturie romană din epoca lor despre mucenicia lor. Tradiția se află în sinaxare și mineie bizantine, între care Sinaxarul Constantinopolului și Minologhionul lui Vasile al II-⁠lea, iar în literatura georgiană ea a circulat de asemenea. Paul Peeters a socotit că legenda s-⁠a format în comunitățile creștine de pe malul răsăritean al Mării Negre, legate de Lazica, în care se întâlnesc tradiția greacă și cea georgiană. Imaginea din Pătimire (Passio) urmează tiparul obișnuit al scrierilor despre mucenici din vechime: lupta dintre credința creștină și datoria față de zeii romani.

Pătimirea lor

Potrivit Pătimirii, în vremea lui Maximian sciții au atacat pe greci. Pentru a se lupta cu căpetenia sciților, Maroth, de o putere trupească neobișnuită, a fost trimis Orentie, războinic puternic și viteaz. El, creștin, ca și cei șase frați ai săi care slujeau în oastea împărătească, a chemat în ajutor pe Domnul și l-⁠a învins pe Maroth, oprind astfel năvălirea. Împăratul a hotărât să aducă jertfă zeilor păgâni și l-⁠a chemat să ia parte și pe biruitor, dar Orentie a refuzat, spunând că este creștin și că a biruit pe vrăjmaș prin puterea adevăratului Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos. Nici făgăduința cinstirilor și a bogăției, nici amenințările nu l-⁠au putut abate. Împăratul a poruncit atunci să fie trimiși în surghiun în Caucaz Orentie și cei șase frați ai lui, Farnachie, Eros, Firm, Firmin, Chiriac și Longhin.

În drum au murit toți șapte. Cel dintâi a murit Eros, la 22 iunie, la Paremvole. Apoi a primit mucenicia Orentie: a fost aruncat în mare cu o piatră legată de gât, iar după tradiție Arhanghelul Rafail l-⁠a scos la uscat la Riza, pe malul de sud al Mării Negre, unde sfântul a și murit. Farnachie a murit la 3 iulie la Cordila, Firm și Firmin la 7 iulie la Aspar, pe malul de răsărit al Mării Negre, Chiriac la Ziganea la 14 iulie, iar Longhin pe corabie, la 28 iulie; furtuna a aruncat corabia la țărm la Pitunda (Pițunda), unde a fost îngropat trupul mucenicului.

Cinstirea

Cei șapte frați sunt pomeniți împreună la 24 iunie, iar mai mulți dintre ei au și pomeniri deosebite în calendarele bizantine. Cinstirea lor s-⁠a legat de ținutul Lazicăi și de coasta de răsărit a Mării Negre, iar intrarea lor în colecțiile liturgice bizantine arată locul lor în tradiția sfinților bizantini.